Asculta acest articolDeloc familiarizați cu ingineriile juridice, puși în fața unor situații mai rar întâlnite, românii sunt în aceste zile martorii unor evenimente care le depășesc puterea de înțelegere. Cei mai mulți dintre cetățenii acestei țări cred, fără să aibă mijloace de verificare, în ceea ce declară decidenții politici.
Simplii cetățeni nu pun la îndoială spusele președintelui țării, cred că primul ministru, miniștrii, înalții funcționari, sunt sinceri. Mai cred și în ce scrie presa, se lasă convinși de comentatorii de la televizor.
Desigur, o parte nu cred în ce spune președintele, dar cred în spusele reprezentanților guvernului. Alții, dimpotrivă, cred doar în declarațiile președintelui și consideră că tot ce vine de la guvern este o minciună.
Spre deosebire de alte instituții, cetățeanul este mai puțin familiarizat cu activitatea Curții Constituționale a României. Nu prea înțeleg de ce este nevoie de o astfel de instituție din moment ce în Constituție scrie că nimeni nu este mai presus de lege.
Chiar atât de complicate să fie legile încât este nevoie de o instituție specială pentru a descifra anumite articole, anumite înțelesuri ale unor legi? Se pare că fiecare țară are nevoie de un astfel de organism. Există Curți constituționale în fiecare țară din lume. Acestea, fără excepție, emit decizii care sunt general obligatorii. Adică, se execută, nu se mai discută.
Noi am ajuns într-o situație-limită în care este pusă la îndoială onestitatea judecătorilor. CCR a emis o decizie, pe marginea revocării șefei DNA, iar o seamă de instituții, partide și ONG-uri, contestă decizia. Este adevărat că și președintele țării a lăsat să se înțeleagă că nu crede în corectitudinea CCR, alimentând astfel protestele, contestațiile la adresa judecătorilor CCR.
Lucru fără precedent, judecătorii s-au adresat unor organisme internaționale, Comisia de la Veneția, Consiliul European, acuzând atacuri virulente la adresa ei. Judecătorii consideră că reprezentanții unor instituții “au discreditat și delegitimat autoritatea acestei instituții fundamentale a statului – garantul supremației Constituției”.
Există aici un cuvânt-cheie: Constituție. S-ar părea că în toiul acestor lupte orbești pe marginea situației din justiție s-a uitat un lucru esențial, litera și spiritul Constituției.
Putem ușor constata că în ultima vreme Constituția nu se mai bucură de o unanimă apreciere. Fiind modificată în timpul guvernului Năstase, asupra ei s-a răsfrânt o parte din disprețul față de PSD. Biata cărticică nu este privită ca o evanghelie a nației. Este contestat articolul privitor la natura statului național.
Chiar dacă nu sunt contestate in corpore un număr de articole, în taifasul de zi cu zi sunt interpretate atât de diferit încât creează premisele unui război între partidele politice, între susținătorii lor.
Curtea Constituțională este solicitată din ce în ce mai des să se pronunțe asupra unor sesizări venite din toate părțile. Opoziția se adresează CCR, puterea de asemenea se adresează, la fel face și președintele. CCR a devenit mama răniților.
Contestarea ei depășește limitele unei simple înțelegeri a contextului politic în care se află azi România. Vor reuși instituțiile sesizate, Comisia de la Veneția, Consiliul European, să ne facă să înțelegem ce avem de făcut pentru ieșirea din criză? Suntem într-o criză constituțională? Ce ar fi să modificăm Constituția? Nu este greu să ne imaginăm ce Constituție ar ieși din mințile înfierbântate ale politicienilor de azi.
