Asculta acest articolDupă aparițiile noilor lideri răsăriți după ultimele alegeri, destul de anoste, un interviu cu Traian Băsescu este ca o mană cerească pentru chibiții scenei politice. Mai concret, fostul președinte își condimentează discursul, pune piper și sare cu pumnul peste orice afirmație, în fond, banală. La o analiză mai atentă nu spune mare lucru, dar modul în care povestește dă senzația că face dezvăluiri, împărtășește și altora din secretele pe care le știe.
Ar trebui imediat să adăugăm că nu se poate abține să nu piște pe unul sau pe altul dintre adversarii săi.
În aceeași zi în care DNA își prezenta bilanțul fructuos, iar Eduard Hellvig primea aviz favorabil pentru numirea în funcția de director SRI, Traian Băsescu se întâlnea cu Elena Udrea. Mai spre seară a acordat un interviu în care i-a criticat pe președintele Iohannis, pe Hellvig și a proorocit căderea guvernului Ponta.
În mod subtil a avansat și ideea că sunt greșite anumite paragrafe din Codul Penal care permit arestarea preventivă. Este vorba despre același cod prin intermediul căruia și-a ținut în frâu adversarii când era președinte. Așa trebuie să fie un politician adevărat, să schimbe negrul în alb și albul în toate culorile spectrului politic, după cum o cere situația.
Nu a ezitat să-l apere pe Vasile Blaga. Aici s-a despărțit de Elena Udrea. Dacă diva afirma că banii negri din campaniile electorale treceau pe la Vasile Blaga, director de campanie, Traian Băsescu a prezentat o altă variantă. Dacă venea cineva pe la mine, zice Traian Băsescu, și îmi oferea bani pentru campanie, îi spuneam “du-te frate pe la casierie. Așa proceda și Vasile Blaga”.
Cum de nu este de aceeași părere cu Udrea în privința lui Blaga? Dacă tot s-au întâlnit în fiecare zi, cum de i-a scăpat din vedere să o instruiască pe protejata lui sau, cum spune, “cea mai valoroasă investiție a mea în politică”. Iată că “investiția lui politică” se dovedește una dintre cele mai mercantile figuri politice din ultimii ani. Se vede încă o dată că bărbații sunt orbi când investesc în politicieni cu fuste strâmte și pantofi cu toc înalt.
Mai devreme sau mai târziu, povestea de iubire politică dintre un președinte-jucător și o blondă naivă se va încheia într-un mod banal ca toate idilele. Mult mai interesante pentru istorie vor fi relațiile dintre un președinte și un prim ministru care au semnat un acord de coabitare în care stipulau că trebuie să-și vorbească frumos, să nu se înjure în public, să se adreseze la plural, cu specificarea funcției.
Adică Băsescu să-i spună pisicuțului “domnul prim ministru Ponta”, iar premierul să-i zică “domnul președinte Traian Băsescu”. Evident, nu au respectat nici spiritul, nici litera “Acordului de colaborare instituțională”. Evident, Traian Băsescu l-a fugărit pe “pisicuț” ca un câine turbat. Acum îi proorocește că nu va mânca ouă roșii la palatul Victoria.
Despre căderea unui guvern, un fost președinte nu se cuvine să vorbească în termeni de taifas la gura sobei. Din partea unui politician cu o experiență atât de vastă lumea s-ar aștepta la o analiză mai pertinentă. Dar Traian Băsescu merge și mai departe. Îl critică pe președintele Iohannis pentru modul în care abordează situația din Ucraina. Spune că a greșit numindu-l pe Eduard Hellvig în funcția de director al SRI. În schimb o susține în continuare pe Elena Udrea.
Ce să mai spui? Așa cum există funcția de președinte, de prim ministru, ar trebui să fie trecută măcar printre rândurile Constituției și funcția de fost președinte, de fost premier, de fost ministru, parlamentar, fost primar, director etc. Este vorba, în fapt, despre buna creștere și minima educație civică a tuturor celor care au ocupat demnități publice.
