Asculta acest articol
Așa cum se obișnuiește, de ani de zile, sătmăreanul Emanuel Gyenes are parte o festivitate de primire la sediul Autonet, după aventurile de la Raliul Dakar.
Miercuri, 20 ianuarie 2021, riderul nostru a revenit la locul de muncă cu trei rezultate excelente: locul 23 la general, locul 2 la clasa Malle Moto, locul 2 la Marathon. Sunt rezultate deosebite, obținute în condiții dificile, după o accidentare forte urâtă suferită în vară. De această dată, colegii l-au întâmpinat pe Gyenes în curte, purtând mască. În minutele în care a povestit despre ediția 2021, de lângă stâlpii porții de Dakar a “izvorât” un fum de culoarea deșertului. Apoi au urmat felicitările individuale, șampania și tradiționala întâlnire cu jurnaliștii.
“Mani, bine ai revenit acasă! Suntem foarte mândri de performanțele tale! Cred că nu doar noi, colectivul Autonet, ci și întreg județul Satu Mare, România, ori persoane din țările vecine care te urmăresc. Cred că a fost cel mai greu Dakar din ultimii cinci ani, pentru tine, și cred că și cel mai lung. Cronomentrul a pornit în iunie când ai avut această accindetare și în loc să te poți pregăti, erai nevoit să-ți faci recuperarea, să înveți din nou să mergi. Nu ai putut deloc să te antrenezi! Noi îți mulțumim pentru aceste rezultate! Tu ți-ai dorit, în acest context, măcar să ajungi la finiș, indiferent de ce rezultate vei avea în clasamente. Totuși, ai reușit să vii acasă cu două trofee foarte importante și frumoase. Ne-ai oferit primul cadou din anul 2021. Asta pentru că în acest an, compania Autonet va aniversa 25 de ani și tu ești primul care ne-a oferit un cadou foarte frumos! Suntem mândri de tine și îți mulțumim pentru aceste rezultate”, spune Tamas Ilonczai, directorul de marketing al Autonet.
Gyenes: Nu am avut căzături mari, am fost foarte atent
În continuare vă prezentăm principalele declarații pe care ni le-a făcut Emanuel Gyenes.
Despre accidentare: În 2020, pregătirile pentru acest Dakar au fost destul de grele. În iunie am avut acea accidentare banală, de fapt nici nu am căzut cu motocicleta. Am fost la un antrenament în Brașov și am vrut să sar peste un obstacol. Nu am reușit să sar cu totul, săritura fiind prea scurtă. Am aterizat cu ambele picioare pe scăriță și impactul a fost atât de puternic încât mi-a zdrobit glezna în 20 și ceva de bucăți, tibia și peroneul la piciorul drept. La piciorul stâng am avut doar o fisură la gleznă și nu a avut nevoie de operație. Din 5 iunie, timp de 5 luni a trebuit să umblu în cârje ca să nu pun greutate pe gleznă. După cinci luni am început încet să umblu. Am încercat să-mi trag cizmele pe picior să văd dacă pot. La început a fost dureros, dar lucrurile s-au îmbunătățit până am ajuns să urc și pe motocicletă, aici acasă, să văd dacă pot să mă dau. La sfârșitul lui septembrie am decis să iau startul în această ediție de Dakar cu scopul doar de a termina, de a fi prezent pentru a 11-a oară. Din fericire, am obținut un rezultat foarte bun, locul 23 în clasamentul general, ceea ce a fost o îmbunătățire față de anul trecut când am fost pe locul 29. La clasa Malle Moto și la Marathon am obținut locul 2. Sunt două trofee care reprezintă un bonus. În timpul concursului nu prea am vrut să mă uit în clasament, să nu pățesc ca în 2019 când am fost și atunci accidentat și am vrut să urc în clasament, înainte cu două zile de finiș, dar am abandonat.
Despre ediția 2021: Anul acesta nu am avut căzături mari, am mers foarte atent, știind că pe primul loc este sănătatea și să ajung cu bine la sfârșit. Nu mi-am asumat foarte mari riscuri. De-a lungul Dakar-ului am pus motocicleta jos de vreo 4-5 ori, iar căzăturile au fost în dune unde foarte ușor roata din fața a motocicletei poate să alunece într-o parte fiind nevoit să redresezi cu piciorul. Eu evitând acest lucru, nu voiam niciodată să pun jos piciorul, ca nu cumva să fac un rău mai mare. Mai bine lăsam să cadă motocicleta, iar eu mă rostogoleam într-o parte. Am avut un an bun. Din păcate în ziua a treia am avut o defecțiune tehnică, poate în urma unei căzături pe partea stângă, poate atunci i-a venit timpul acelui cuplaj de benzină care s-a rupt și nu am mai reușit să folosesc benzină din rezervoarele din față. În ziua a patra am fost nevoit să iau startul după 4 quad-uri. Este un dezavantaj foarte mare deoarece foarte greu poți să-i depășești, deoarece fac un praf foarte mare. Prima săptămână a fost foarte grea, știind că nu am avut antrenamente anterioare, nu aveam pregătire fizică. Simțeam la sfârșitul zilei că sunt obosit, epuizat. În a doua săptămână parcă mi-am intrat mai bine în ritm și am reușit să fac etape mai bune.
Cel mai fericit moment: A venit finișul care a fost cel mai fericit moment pentru mine, să văd ultimele două steaguri roșii, printre care trebuie să treci, acolo fiind linia de sosire. A fost un moment foarte plăcut pentru mine. În ultima zi eram pe 24 la general, dar am urcat pe locul 23,
Diferențe între edițiile 2020 și 2021: Au fost diferențe foarte mari! Anul trecut, în prima ediție din Arabia Saudită, a fost o plimbare cu un traseu foarte ușor. Ni s-a spus că edițiile aici vor fi mai ușoare decât cele din America de Sud. Dar anul acesta, organizatorii ne-au pus niște trasee care, din punct vedere fizic, și al navigației, au fost foarte dificile. Anul trecut au fost două decese, fiind un Dakar foarte rapid, iar anul acesta, piloții de la moto am fost nevoiți să purtăm veste cu airbag. Organizatorii au încetinit puțin concursul. Am avut tot 450-500 de kilometri de probă specială, dar nu ai avut viteza medie peste 100 de km/h, traseele fiind mult mai dificile, mai tehnice. Acei kilometri i-ai parcurs în 5-6 ore, față de 4 ore jumătate cum era în primul an. Anul acesta am avut mult mai mult de navigat.
Despre întâlnirea cu Jean Todt: Când am ieșit din penultima probă, din specială, vedeam că mașina lui Carlos Sainz stă în dreapta și cineva lângă. Mi-am dat seama că e Jean Todt, m-am și întors, am așteptat să termine discuția, iar apoi am mers la el să-l întreb dacă putem să facem o poză. Era cu nevasta căreia i-am dat telefonul meu să ne facă o poză. M-a întrebat de unde sunt, pe ce loc sunt. M-a întrebat de bugetul meu pentru acest Dakar și cam atât. A fost foarte de treabă. Mi-ar plăcea ca în câțiva ani să fiu pe patru roți la Dakar. Sunt mulți motocicliști care au trecut la clasa auto. Din păcate, aici ai nevoie de un alt buget, mult, mult mai mare decât cel de la moto. Mi-ar plăcea să fiu la clasa auto, deoarece nu este chiar atât de periculos, iar fizic este mult mai ușor. În schimb este foarte greu să faci rost de bani.
Despre următoara perioadă: Urmează recuperarea, să fac un CT la picior, voi merge la doctor să vedem cum evoluează totul. Sper că totul merge într-o direcție bună. Anul acesta, pe la sfârșit, ar trebui să mă operez, să-mi scoată tijele și să încerc să-mi revin la normal. Pe motocicletă, cu adrenalină, nu simțeam că merg mai încet din cauza piciorului. Aveam dureri apoi când eram în bivuoac și trebuia să duc cauciucuri, să repar motocicleta, să stau ghemuit. În special seara. Cu motocicleta nu am avut probleme în afara de cea din etapa a treia. Am mai spart roțile fiind foarte multă piatră.
Despre măsurile anti-COVID: Organizatorii au fost foarte stricți din cauza pandemiei. Un coleg din Slovacia, care și-a făcut testul acolo, a ieșit pozitiv și două săptămâni a stat în hotel. Înainte cu 72 de ore să plec din Satu Mare a trebuti să fac un test care să fie negativ. Anul acesta am avut zboruri speciale, care ne-au dus doar pe noi în Arabia Saudită. Acolo a trebuit să stau 48 de ore în izolare, apoi am făcut un alt test, după care m-am întors la hotel pentru încă 24 de ore până am primit rezultatul. A ieșit negativ, iar apoi am putut să merg să scot motocicleta din port, să fac înscrierile și tot ce trebuie.
Mai multe veți putea afla la emisiunea Panoramic Sportiv din 25 ianuarie 2021. Gyenes ne-a promis că vine în studioul ITV.
Fii primul care comentează