Asculta acest articolNu există partid care să nu-și fi marcat în program un capitol privind cultura. Toți candidații și toate partidele își propun să sprijine cultura, sportul, educația.
Probabil că nici nu le trece prin cap să se țină de cuvânt. În momentul în care spui că vei sprijini cultura nu îți iei un angajament ca și când ai promite că vei face un pod sau un drum. Cultura, ca și educația, nu are unitate de măsură. Cu toate acestea, fără educație și cultură faci degeaba un pod sau un drum. Acestea în timp se vor nărui și altele vor trebui construite.
Dar, orice s-ar zice, adevărul este că partidele nu sunt un focar de cultură, însă pot fi considerate principalele axe în jurul cărora se construiește o societate democratică. Buni sau răi, mai mult sau mai puțin pregătiți, politicienii sunt cei care pun în mișcare instituțiile fără de care nu poate funcționa societatea. Campania electorală face o primă triere. După alegeri, cei ce sunt aleși, chiar dacă în timpul campaniei s-au dovedit mai puțin convingători, odată instalați într-o funcție trebuie să se schimbe în bine.
Fie că este primar, fie că devine consilier local, un om care a intrat în politică este obligatoriu să devină un stâlp al comunității. Dacă are un bagaj cultural, cu atât mai bine. Dacă nu are și nici nu se preocupă să câștige consistență prin acumulare de informații, omul a fost ales degeaba. Cetățenii și-au irosit votul. Cum poate fi depistat candidatul capabil de schimbare? Este aproape imposibil.
Atâta vreme cât în interiorul partidelor nu există o competiție, iar candidații nu au fost desemnați pe baza unei atente analize, este inutil să vorbim despre componenta culturală și educațională a unui partid.
Lucrurile nu devin mai clare nici în această campanie. Programele, elaborate cu mai multă atenție, sunt departe de a fi satisfăcătoare. Ajungem, de fapt, de unde am pornit. La lipsa coordonatei culturale a formațiunilor politice.
Merită totuși menționat că în ultima vreme partidele fac eforturi și sunt semnale că încep să se schimbe în bine. Pot fi depistați candidați care propun lucruri interesante. Se constată că se fac eforturi cum nu s-au făcut în campaniile precedente. Lucrurile au evoluat foarte mult.
Nu mai avem candidați de mare forță, cum erau Băsescu și Năstase, în schimb sunt mai mulți candidați onești decât erau înainte. Sunt împrăștiați în toate partidele. Cei buni nu sunt la un singur partid, iar cei răi la alt partid. În același partid sunt și oameni foarte bine pregătiți, și oameni foarte slabi pregătiți. Cum poate alege cetățeanul?
Lucrurile ar fi simple dacă într-un partid toți candidații ar fi foarte buni, iar în altul toți candidații ar fi foarte slabi. Lipsurile ar putea fi eliminate dacă majoritatea candidaților ar avea o solidă cultură, nu doar generală, ci și politică. Lipsește, din păcate, și cultura politică.
Peste defecțiuni se poate trece instaurând reguli foarte stricte în interiorul partidelor. S-ar părea că și din actuala campanie vor ieși victorioase formațiunile politice care au cea mai drastică disciplină. Probabil că lumea se gândește că PSD și UDMR sunt astfel de partide. Nu este exclus ca și partide de factură liberală, cum sunt PNL și ALDE, să tindă spre ordine și disciplină internă.
Oricât de bine pregătit ar fi un partid, oricât de disciplinat ar fi, nu poate promite ceva ce el însuși nu stăpânește. De pildă un partid promite că va construi nu știu ce edificiu, dar nu poate oferi niciun exemplu în acel sens. Alt partid promite că va face ordine, dar nu are niciun exemplu propriu la îndemână. În sfârșit, un alt partid promite că va sprijini cultura și educația, dar nu se bazează pe nimic.
Acestea sunt doar câteva din motivele pentru care foarte multă lume nu se prezintă la vot. Totuși, dacă partidele ar avea o componentă culturală, ne-am afla într-o situație cu totul nouă, mult mai elevată, dătătoare de speranțe. Bun, zice cetățeanul, îmi ceri votul, dar pentru ce să te votez?!
