Asculta acest articol
Sfântul Dimitrie a trăit în timpul domniei împăraţilor persecutori Diocleţian, Galeriu şi Maximian (284-311), fiind fiul dregătorului Tesalonicului. A fost botezat în taină de către părinţii săi, din cauza persecuţiilor crunte declanşate de împăraţii romani împotriva creştinilor. A fost crescut în autenticul spirit creştin. A învăţat ceea ce înseamnă rugăciunea şi credinţa puternică în Hristos-Dumnezeu, precum şi ce valoare are milostenia faţă de săraci. Tânărul creştea cu vârsta şi cu înţelepciunea, iar harul lui Dumnezeu era lucrător în el. Părinţii săi au trecut la Domnul, lăsându-l moştenitor al unui bun renume, dar şi al unei averi considerabile. Împăratul Maximian l-a numit prim-dregător al cetăţii Tesalonic, în locul tatălui său, uimit fiind de priceperea şi devotamentul de care Dimitrie dădea dovadă.
Era iubit şi apreciat de concetăţenii săi, însă nu pierdea niciun prilej de a-L mărturisi pe Hristos şi credinţa în El. Împăratul aude de atitudinea pro-creştină a lui Dimitrie şi este cuprins de mânie. Întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, vine în Tesalonic, făcând mari petreceri în cinstea zeilor. Întrebându-l pe Dimitrie dacă cele ce se aud despre el sunt adevărate, Sfântul a răspuns fără teamă că este creştin, dezaprobând închinarea la idoli. Îndată, Dimitrie a fost aruncat în temniţă. În timpul petrecerilor, Maximian se bucura văzându-l pe Lie, un luptător vestit, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta şi biruia pe oricine îi ieşea în cale în arenă. Acolo era şi tânărul creştin Nestor, un cunoscut al Sfântului Dimitrie. Acesta, văzându-l pe Lie cum îi ucidea fără milă pe oameni, în special pe creştini, s-a aprins de râvnă. Dorind să lupte şi el cu Lie, a alergat în închisoare la Dimitrie, cerându-i binecuvântare. Însemnându-l pe frunte cu semnul crucii, Sfântul i-a zis: “Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi!” Prin rugăciunea lui Dimitrie, Nestor a ieşit învingător, ceea ce a stârnit supărarea împăratului. Aflând de implicarea lui Dimitrie în victoria lui Nestor, Maximian a ordonat ca Dimitrie să fie împuns cu suliţa în coastă, iar lui Nestor să i se taie capul. Astfel, Sfântul şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cu bucurie moartea în numele Domnului Iisus Hristos (a se vedea Vieţile Sfinţilor şi Proloagele).
Tradiţii. Sărbătoarea Sfântului Dumitru (26 octombrie) se respectă în popor cu “nelucru”, purtând şi numele de “Sâmedru” sau “Sânmedru”. Se crede că celui care va păzi cu sfinţenie această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de stricăciunile provocate de lupi. Ciobanii care vor să afle dacă iarna va fi blândă sau geroasă îşi aştern haina în mijlocul oilor şi se uită ce fel de oaie se va culca pe ea: dacă se va aşeza o oaie neagră e semn că iarna va fi bună; dacă se va culca o oaie albă, atunci iarna va fi aspră. De asemenea, acum oamenii privesc luna: dacă luna va fi plină şi cerul senin, iarna va fi liniştită; dimpotrivă, dacă luna va fi plină şi cerul va fi acoperit de nori, dacă plouă sau ninge, se prevesteşte o iarnă aspră, cu zăpezi grele şi ger straşnic. Poporul crede că numai până la această dată se mai poate semăna usturoiul; cine va mai pune usturoi şi după Sfântul Dumitru va avea pagubă în gospodărie sau îi vor muri copiii. Totuşi, dacă cineva are usturoi semănat până la această dată, mai poate pune şi de acum încolo. Pe alocuri mai mulţi flăcăi se întrunesc la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere şi primind recompense materiale din partea gospodarilor. Se zice că Sfântul Dumitru este al patrulea sfânt făcut de Dumnezeu. După cum Sfântul Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul învezit, Sfântul Dumitru are grijă să-l facă negru, adică să-l desfrunzească (a se vedea Tudor Pamfile, Sărbătorile la români).
Sfântul Dimitrie s-a bucurat dintotdeauna de o deosebită cinstire din partea credincioşilor, prin nenumăratele biserici care îi poartă hramul şi prin adoptarea numelui său ca patron spiritual al multor creştini, al unor aşezăminte de binefacere sau al unor localităţi. Este ocrotitorul oraşului Craiova şi al Catedralei Mitropolitane de aici. La moaştele sale sfinte (aflate acum la Tesalonic, în Grecia), izvorâtoare de mir bine mirositor şi tămăduitor, s-au făcut nenumărate minuni, multe persoane dobândind sănătate sufletească şi trupească.
Preot dr. Cristian Boloş
Fii primul care comentează