Asculta acest articolVânzoleala din ultima vreme, luptele interne, aruncarea peste bord a persoanelor incomode, competiția dintre partide, au reușit să arunce încă o umbră de neîncredere în clasa politică. Pe măsură ce trece timpul și ne îndepărtăm de kilometrul zero al democrației în partide intră personaje din ce în ce mai slab pregătite, cu tot mai mare apetit pentru înavuțire. Instituțiile publice au devenit oficine pentru sinecure.
În timp ce bugetarii de rând, cei ce duc greul au salariile oneste, cei angajați pe criterii politice, pentru care de fapt se înființează posturi, au salarii de nababi.
În timp ce sistemul bugetar este împărțit în două categorii, furnicuțele și trântorii, sistemul politic riscă să devină un domeniu exclusivist, al trântorilor. Singurul efort pe care îl fac este să lupte în interiorul partidului, pentru un loc cât mai în față.
Sfârșitul lunii august este decisiv pentru stabilirea locurilor eligibile pe listele electorale. Cei mai mulți eligibili sunt abonați. Ei și-au câștigat pozițiile în partid cu ani în urmă. Dată fiind situația de pe scena politică, zdruncinată din toate părțile, nimeni nu se poate menține decât dacă se agață cu unghiile de scaun. La cea mai mică neatenție, cineva îi ia locul. Dacă a privit cumva câș spre șef, este exclus. Dacă trece pe lângă șef și are șiretul desfăcut, nu mai pupă un loc bun nicăieri.
După categoria privilegiată a candidaților veșnici, urmează categoria veșnicilor aspiranți. Dacă au pierdut trenul de acum patru ani, nu disperă și își încearcă norocul din nou. Dacă vor pierde, peste patru ani vor face o nouă încercare. Ar fi suficient să rămânem la aceste două categorii de politicieni ca să înțelegem de ce Parlamentul are o cotă de încredere atât de scăzută.
De-a lungul timpului s-au căutat soluții. S-a crezut că votul uninominal va ridica Parlamentul la un nivel mai acceptabil. Nu a fost să fie. S-a încercat alegerea parlamentarilor pe colegii, ca să fie mai aproape de alegători. Se renunță și la acest sistem. După experimentele eșuate, se revine la sistemul pe listele de partid. Dacă într-un județ existau cinci colegii, însemna că intrau în competiție cinci candidați dintr-un partid pentru fiecare cameră. Acum va fi o singură listă.
Care sistem este mai potrivit pentru partidele de azi? PSD și-a schimbat liderul din 2012. Prin urmare se modifică lista preferaților. Oamenii lui Ponta vor fi puși pe tușă. Intră pe liste oamenii lui Dragnea. La PNL lucrurile sunt și mai complicate. Fără să se spună în mod deschis, în PNL sunt încă două partide. Cumva trebuie împăcate ambele tabere. Că se va lăsa cu supărări în toate părțile este mai mult decât sigur. Ar fi nevoie de un parlament cu mii de locuri pentru a mulțumi toți aspiranții. Dar nici atunci nu ar fi liniște și pace în interiorul partidelor.
Totuși, la un moment istoric dat, și Parlamentul va trebui să se ridice la înălțimea aștepărilor populației. Când va veni acel moment nu se știe. În niciun caz la alegerile din 2016 nu se va produce selecția calitativă mult așteptată. Pe ici pe colo mai apare câte o personalitate, însă oamenii onești, cinstiți și bine pregătiți nu sunt compatibili cu mâncărimea din partide.
Ce pot face alegătorii? Mai nimic. Oferta este atât de slabă încât se votează tot după vechiul criteriu al alegerii celui mai mic rău. Care este răul cel mai mic în 2016, PSD sau PNL? Când candidații sunt deciși de sus, după cât de tare pot da din coate fiecare, nu se mai poate vorbi decât despre un joc al șanselor, ca la jocul de cărți.
