Asculta acest articol
Aflat la Satu Mare cu prilejul evenimentului SommerFest, celebrul designer internaţional Cătălin Botezatu şi-a ales fotomodelele care să-i poarte creaţiile, într-un casting organizat la Restaurantul Poesis. Preţ de câteva ore, designerul a făcut o preselecţie riguroasă a tuturor manechinelor care să-i poarte creaţiile în show-ul incendiar pe care l-a prezentat în grădinile Castelului din Carei.
A acceptat să răspundă şi câtorva întrebări legate de felul în care îşi practică meseria, dar a vorbit şi despre curente care au influenţat evoluţia sau involuţia modei. De asemenea, a mărturisit, cât se poate de deschis, faptul că, la Satu Mare este mult de lucru în ceea ce priveşte propunerile designerilor, dar că în judeţul nostru este o pepinieră de meseriaşi care promit mult.
A mai vorbit laudativ despre creaţiile Biancăi Sas, care sunt ţinute tradiţionale stilizate, precum şi despre Simona Şpan, designer din Negreşti-Oaş.
– Domnule Botezatu, se pare că vă place mult la Satu Mare, pentru că, în decurs de o lună, aţi venit de două ori, în judeţul nostru. Prima dată pentru a participa la un eveniment în premieră, Oaş Fashion Show şi a doua oară, pentru evenimentul de la Carei, unde v-aţi prezentat colecţia. Mi se pare mie, sau aţi făcut o pasiune pentru judeţul nostru?
– Să ştiţi că judeţul mi-a plăcut dintotdeauna. Oaşul mi-a plăcut întotdeauna. Primul eveniment la care am participat a fost nemaipomenit, este o locaţie de vis, de poveste, cu nişte oameni extraordinari. Nu aş vrea să menţionez numele locaţiei, pentru că probabil se consideră reclamă, dar iubesc acel loc şi abia aştept să mă reîntorc.
Nu în ultimul rând, am fost plăcut surprins de cât sunt de frumoşi, de plăcuţi oamenii din acea zonă. (n.r. Ţara Oaşului)
Chiar dacă pentru multă lume, Careiul nu înseamnă mare lucru, dar dacă ai puţină cultură, ştii ce înseamnă Careiul pentru judeţul Satu Mare, iar pentru mine e o onoare să vin în acest oraş pe care l-am redescoperit, spun redescoperit pentru că am fost cu mulţi, mulţi ani în urmă, în Satu Mare şi Carei, şi am descoperit un oraş “tranquillo”, cum spun eu.
Foarte liniştit, foarte cool, foarte curat. Culmea, cel puţin în centru, sau pe unde am fost eu, era o infrastructură destul de bună. Şi nu în ultimul rând, cu locaţia, cu castelul în care a avut loc prezentarea. Este extraordinar. Este ofertant din toate punctele de vedere, este un castel-muzeu, cu zece interioare istorice, care redau perfect atmosfera de secol XV şi apoi, în partea cealaltă sunt câteva camere în care avem o expoziţie surprinzătoare, africană, foarte cool, şi nu în ultimul rând, am văzut o expoziţie de tablouri, foarte, foarte frumoase. Deci, iată, orice gust, aş putea spune, este satisfăcut, din punct de vedere cultural, în acest castel foarte frumos, cu nişte grădini frumoase.
Atât grădinile din faţă, cât şi cea din spate, cu fântână arteziană. Un parc, de altfel, care înconjoară Castelul. Este divin. Cel puţin, pentru mine, a însemnat deschiderea apetitului de a face cel puţin trei prezentări, în trei zone ale castelului.
– Îi cunoaşteţi bine, sau chiar foarte bine pe unii dintre designerii din judeţul nostru. Unde vedeţi moda sătmăreană peste 10 ani?
– Sincer, nu-i cunosc.
– Aţi avut o colaborare cu Cosmin Mureşan, aţi participat la prezentarea de modă a Simonei Şpan, Bianca Sas. Cu siguranţă, aţi mai auzit şi de alţii.
– Da. Fetele de la Oaş pe care le-am cunoscut atunci, am spus-o şi o spun în continuare: au potenţial, mai ales că promovează, pe undeva… eu ştiu… spiritul… şi promovează cultura portului popular, bineînţeles, pusă în treduri, şi stilizată. Şi de ce nu? Aş putea spune că pot avea şanse. Dar e mult de lucru. Aş fi ipocrit să spun că nu este mult de lucru. Fashion-ul nu înseamnă doar o colecţie pe care să o prezinţi, ţaca-paca şi atât. Fashion înseamnă industrie, înseamnă muncă, înseamnă colecţii de cel puţin două-trei ori pe an, participări la evenimente, şi înseamnă să te regăseşti în publicul căruia i te adresezi. Asta înseamnă fashion. Nu ştiu, din păcate, – aici ştiu că o să-mi iau hate! – dacă sunt mulţi creatori sătmăreni care vor ajunge departe, dar sunt sigur că sunt cel puţin câţiva care vor încerca cu toate resursele financiare şi toate resursele pe care le au să ţină stindardul sus pentru această zonă.
E greu. Lumea nu ştie… Tot timpul aud “vreau să fac fashion, vreau să mă fac creator de modă. Sau mi-a deschis soţul meu o casă de modă, un atelier.” Nu este suficient. Ştiţi cum e? Mai nou, bărbaţii când vor să scape de soţii le deschid ori un atelier de modă, ori un salon de coafură, ori ceva clinică. Ăsta este adevărul. Dar nu înseamnă că aceste profesii, aceste locaţii pot fi şi nişte chestii de succes şi care îţi pot aduce bani.
Fashionul este foarte greu. Fashionul înseamnă sacrificiu, înseamnă studiu, înseamnă nervi, înseamnă foarte mulţi bani, şi înseamnă un spate financiar foarte mare.
– Este ceva anume care să vă deranjeze la moda sătmăreană în prezent, indiferent că vorbim de modele, sau că ne referim la designeri?
– Nu. Nu am party-pliuri cu nimeni şi eu sunt de părere că cine mă iubeşte pe mine, mă cumpără, cine nu, mă evită. Vreau să cred că nu am duşmani, dacă am duşmani, înseamnă că sunt complexaţi şi asta e problema lor. Mă refer la cei din domeniul fashion-ului.
Mi-aş dori ca toţi cei care se numesc designeri sau care vor să creadă că sunt designeri, să facă măcar 1% din ce am făcut eu, pentru că înseamnă că atunci au reuşit. Nu. Nu am nimic cu nimeni, mai ales cu oamenii din zona asta. Bătaia peştelui este tot în Capitală. Nu aici. Ora exactă, din păcate pentru toată ţara, se dă la Bucureşti, în toate domeniile. Că din ţară mai vine câte un designer, doi, şi repet< cu forţă şi cu buzunarele pline, asta este altceva. Dar în oraşele de provincie, indiferent cât de mari sunt ele, vorbim de Cluj, Timişoara şi aşa mai departe, e foarte greu să te impui. Există Irina Schrotter, e la Iaşi. Ea a făcut industrie.
Ea a avut designeri tot timpul angajaţi. A făcut industrie din asta şi a făcut bani. Surorile Vlasov, Vanda Vlasov, tot din Iaşi… mă rog… sunt foarte mulţi antreprenori, sunt foarte mulţi antreprenori care au fabrici, care lucrează în regim de lohn. Deci nu sunt neapărat designeri, nu vorbim neapărat de designeri.
Dacă vrei să-ţi spun de un designer care a reuşit, care are casă de modă, care are fabrici, are magazine peste tot, vinde peste tot, atunci poţi să spui că un designer a ajuns departe. E greu.
– Ce părere aveţi despre încercarea aceasta a caselor de modă de a feminiza bărbatul prin creaţiile tot mai feminine care ni se prezintă pe podiumuri?
– Horror. Este horror. Dar pentru că designerii efectiv… ştii… tot timpul am spus… sunt designeri şi creatori de modă… aud de multe ori “eu sunt creator de modă”. Dar nu mai există. Nu mai sunt creatori de modă. Creator de modă a fost Chanel, Versace, este Armani, Valentino. Aceia au fost creatori de modă. Roata nu se mai reinventează. Toţi ceilalţi sunt designeri. Deci… cum să spun?
Toţi respectăm nişte tendinţe, dar atunci când nu mai ai multe idei, începi să calci puţin pe arătură. Nu zic că acuma sunt colegi de-ai mei, poate chiar mai mari care sunt designeri şi lucrează pentru case de modă cu ştaif, dar eu zic că femeia trebuie să rămână femeie, îmbrăcată în rochie de femeie, care să emane feminitate, glamour, lux diva, famme fatale, cum îmi place mie să spun, iar bărbatul trebuie să fie bărbat.
Că sunt anumite influenţe, că sunt nişte chestii, că sunt nişte touch-uri uşor feminine la moda masculină, este şi invers.
Îl amintim pe Yves Saint Laurent care a creat celebrul tuxido, deci pantalon cu smoking, smokingul masculin, tuxido masculin, care se punea pe pielea goală. Da… autre chose. Altceva. Dar totuşi să scoţi bărbaţi în rochii, în rochii, pur şi simplu, e altceva.
Una e când faci un pantalon petrecut, peste care există nişte suprapuneri şi atunci poate te gândeşti că e uşor feminin, dar când îl scoţi în rochie şi cu accesorii, pe tocuri, săracul… l-ai batjocorit! Nu! Eu zic că nu. Sau cel puţin eu nu am să fac asta niciodată.
Sper să nu-mi ia Dumenzeu minţile! Dar never say never. Cred că am multe de arătat. Eu zic că unii, ăştia care fac astfel de lucruri, le fac pentru show off. Poate că nu mai au cu ce să iasă în evidenţă. Şi cred că nu mi-am epuizat încă toate resursele pe care le am în materie de creativitate.
– Care sunt criteriile după care Cătălin Botezatu îşi alege modele pentru prezentarea sa de modă?
– Nu admit niciodată anorexia, şi nu o promovez şi nu am să fac niciodată asta, mai ales că în ultima perioadă sunt admise şi femei cu forme. Sunt prezentări speciale făcute pentru femeile cu forme, dar într-o prezentare de modă adevărată totuşi, dacă nu mai ţinem cont de 90-60-90 şi să zicem că pentru show-uri lăsăm şi 91 – 92 şi pentru un sân, lăsăm şi un bust mai generos, totuşi contează aceste măsuri, dar şi înălţimea. Eu pe unde merg, pe toate meridianele, lucrez cu manechine de la 1,77 în sus, chiar şi 1,80 – 1,82, fără tocuri.
Nu mă interesează frumuseţea, pentru că nu mă interesează să fie miss-uri, să fie frumuseţea aceea tip pupe, să fie, cum să spun, cât mai spălăcite, pentru că orice designer caută ca fata aceea să fie transparentă din toate punctele de vedere ca el să lucreze pe urmă cu machiajul şi coafura.
Tocmai de aceea, într-o prezentare de-a lui Botezatu, dacă le vezi înainte, le vei recunoaşte, dar după ce sunt machiate şi coafate, nu o să-ţi mai dai seama care este cutăreasca şi cutăreasca. Asta e ideea. Toate să fie la fel, cu aceeaşi coafură, cu acelaşi machiaj, pentru ca lumea să privească hainele, nu fata.
Sau multe manechine au pretenţii cum că ele vor să fie lăsate cu bucle. Nu. Te laşi făcută cum vrea creatorul. Dacă vrea cu bucle, cu coc, cum vrea creatorul. Şi tunsă, dacă e o sumă corectă. Da. Dar eu voi merge întotdeauna pe o femeie care, aşa cum spun, un manechin care să emane senzualitate, să meargă bine, să aibă ţinută, să aibă atitudine, şi să aibă datele de care vorbeam mai devreme.
Asta nu înseamnă că clientele mele sunt asemenea manechinelor. 90% din clientele mele sunt minione, cliente cu forme-forme. Sunt 10% care seamănă manechinelor, dar repet. Prezentările, în general, se fac pe astfel de fete.
La polul celălalt sunt creatori de modă care au urmărit ca femeile să nu fie marginalizate, şi să se simtă într-un anume fel, astfel că au făcut prezentări de modă cu femei cu forme ample, grăsuţe, să zicem.
Pentru că şi ele trebuie să se îmbrace. Dar aşa cum vă spuneam mai devreme, şi eu pot să fac. Dacă aveam un produs într-o colecţie, care a plăcut unei doamne cu forme, îl facem pe măsurile acelei doamne.
– De ce credeţi că este important să vă ocupaţi personal de toate aspectele prezentărilor dumneavoastră, începând de la design, scenografie, regie şi aşa mai departe?
– Pentru că asta face un designer adevărat şi pentru că dacă nu trece prin mâna mea tot, atunci nu aş putea să… Sunt mulţi designeri afară care lucrează pentru celebre case care lucrează cu o armată de oameni, dar nici ei nu ştiu ce pantofi vor avea în prezentări. Şi e vorba de case celebre, dacă v-aş da nume, n-o să vă vină să credeţi.
Mie îmi place să fac tot, de la alegerea materialelor, accesoriilor, bijuteriilor, coafura, machiajul, absolut tot, şi nu în ultimul rând, produsul final, muzica să treacă prin mâna mea.
Pentru că numai eu ştiu ce vreau să iasă la sfârşit. E conceptul meu, e numele meu, şi nu vreau să dau vina pe nimeni, de fapt, dacă la urma urmei ceva nu iese bine. Dacă ceva nu iese bine, vreau să-mi reproşez mie. Şi fac toate astea ca să-ţi răspund la întrebare: pentru că vreau să cred că sunt un profesionist şi vreau să mă menţin acolo sus, şi – de ce nu? – să urc şi mai sus.
– Vă mulţumesc din suflet pentru că aţi acceptat să-mi răspundeţi întrebărilor şi pentru că v-aţi făcut timp să îmi oferiţi aceste informaţii, detalii despre munca dumneavoastră. Aş vrea să vă ofer un album realizat de Oana Păcuraru, cea care a reabilitat această clădire (n.r. Hotelul Poesis) precum şi Castelul din Carei, pe care l-aţi vizitat.
– Clădire care este superbă! Nu mi-am imaginat că în Satu Mare există o asltfel de locaţie. Este superbă, începând de la această grădină minunată, la interiorul acestei clădiri. Iar în ceea ce priveşte Castelul, e wow. Felicitări!
– Tot artista Oana Păcuraru l-a reabilitat.
– Felicitări, Oana!
– Aici avem un monument istoric de secol XVIII, iar Castelul din Carei, după cum aţi remarcat şi dumneavoastră, este de secol XV.
– Şi aici ar merge o prezentare de modă. Cine doreşte să vadă o prezentare de modă Cătălin Botezatu într-o locaţie superbă, să mă sune!
– Mulţumesc mult pentru interviu şi vă mai aşteptăm la Satu Mare!
– Mulţumesc şi eu! Ne vedem mâine la prezentare.
Fii primul care comentează