Image 1
Image 2

Ce înseamnă un muzeu al comunismului?

EDITORIAL-DUMITRU-PACURARU
Impresionat de arhivele fostei Securități, președintele Klaus Iohannis a cerut înființarea unui muzeu al comunismului. Ideea nu este nouă. În urmă cu ceva vreme parlamentul a luat în discuție acest subiect. Nu s-a aprobat. S-ar părea că și Mihai Răzvan Ungureanu s-ar fi opus unui astfel de proiect. Acum, ajuns consilier al președintelui, evident nu se va mai opune. Dar ce înseamnă un muzeu al comunismului?
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

 

 

Impresionat de arhivele fostei Securități, președintele Klaus Iohannis a cerut înființarea unui muzeu al comunismului. Ideea nu este nouă. În urmă cu ceva vreme parlamentul a luat în discuție acest subiect. Nu s-a aprobat. S-ar părea că și Mihai Răzvan Ungureanu s-ar fi opus unui astfel de proiect. Acum, ajuns consilier al președintelui, evident nu se va mai opune. Dar ce înseamnă un muzeu al comunismului?

 

 

Cu mult înainte de a se fi discutat în parlament,  era cât pe ce să apară la Satu Mare primul muzeu al comunismului. Premiera pe țară a fost ratată din lipsa de viziune a unora. Poate odată se va discuta și despre acest lucru.
Ce ar trebui să cuprindă muzeul comunismului și ce nu va putea niciodată cuprinde? Pentru că președintelui i-a venit ideea la sediul CNSAS, ceea ce nu se va putea prinde este spiritul. Modul și modalitatea prin care s-au întocmit hârtiile care l-au impresionat pe președinte. Cum era un ofițer de Securitate?

 

 

Cum se comporta, cum gândea, cum îi aborda pe cetățenii care-i cădeau în mână? Spiritul malefic al fostei Securități nu va dispărea nici într-o mie de ani. El dăinuie și va dăinui în sediile serviciului secret, indiferent câte reforme și cât de restructurat pretinde că a fost. Pe scurt, în primul rând  spiritul fostei Securități. Poate fi sugerat. Așa cum doar este sugerată activitatea călăilor de la Auschwitz.

 

 

Ce nu va mai putea surprinde muzeul comunismului? Nu va putea surprinde adevăratul chip al nomenclaturii. Cum erau prim secretarii? Dar adjuncții? Ce însemna un activist de partid zelos? Cum ar putea fi oglindiți prin documente activiștii care făceau mișto de comunism, în același timp bucurându-se de toate privilegiile? Spiritul comunismului a murit odată cu fuga lui Ceaușescu? Nu în totalitate.

 

 

A dispărut pentru moment teama, pentru ca după un sfert de secol, ea să reapară. Este suficient să-l cităm pe un înalt judecător al Curții Constituționale: “Știa o să ne ia pe toți, pe rând”. Și se referea la SRI, instituția care a moștenit Securitatea. Teama,  specifică societăților totalitare, nu va putea fi bine pusă în evidență în vitrinele muzeului. Cu talent, poate fi sugerată, dar niciodată redată în toată grozăvia ei.

 

 

Cum era viața, în general, în comunism? Pentru a nu repeta greșelile din trecut, generațiile apărute după căderea regimurilor comuniste ar trebui informate. Așa cum sunt mereu în actualitate ororile din cel de-al doilea război mondial, așa cum holocaustul este mereu pe agenda zilei, și comunismul ar trebui să fie o temă analizată și reanalizată de fiecare generație în parte.

 

 

Din păcate, poporul român nu are vocația trecutului. În perioada interbelică se discuta și se dezbătea foarte aprins despre necesitatea înființării de așezăminte culturale, de muzee și case memoriale. Oamenii interbelici nu și-au făcut datoria față de personalitățile secolului XIX, la fel cum noi acum nu ne facem datoria de a menține treaz cultul valorilor. Casa lui Constantin Brâncuși este în ruină. Casa în care și-a trăit ultimii ani de viață Mihai Eminescu se dărâmă.

 

 

Vom face un muzeu al comunismului? Slabe șanse. În schimb este posibil să apară pe ici pe colo, prin județe, câte un mic aranjament care să sugereze cum era viața în cel mai inuman regim din câte i-a fost dat României să aibă. Chiar dacă nu se va ține seama de sugestia președintelui Iohannis, este bine ca măcar să se mai vorbească despre acel lucru rău făcut, numit comunism.

 

 

În sfârșit, nu este lipsit de importanță faptul că directorul SRI George Maior și-a dat demisia exact la o zi după vizita președintelui Iohannis în bârlogul în care se află arhivele fostei Securități. Între timp a făcut câteva declarații publice cu totul și cu totul deplasate, cum ar fi existența ofițerilor acoperiți în presă.

 

 

Și insistențele și presiunile făcute pentru adoptarea legii Big Brother au lăsat senzația că SRI nu s-a îndepărtat chiar atât de mult pe cât se pretinde de fosta Securitate. Dacă e să se facă un muzeu al comunismului, un mic locșor își poate găsi și SRI-ul din primii ani de după Revoluție. Și mai avem o bănuialăȘ multe din enormitățile spuse de fostul președinte Traian Băsescu i-au fost livrate de acești băieți cu ochi albaștri.

 

 

EDITORIAL-DUMITRU-PACURARU

Extremismul verde

Ursula von der Leyden, președinta Comisiei Europene, spune că s-au luat decizii privind protecția climei, a produselor bio, fără să fie consultați fermierii.

Plățile cash sparg coabitarea PNL-PSD

Câinele nu pleacă din fața măcelăriei, spune un proverb drag politicienilor optimiști când vine vorba despre desfacerea unei coaliții de guverne.

This content is for IZ Plus Lunar, IZ Digital+Print, IZ Duminica si IZ Plus 1 An, IZ Plus si Ziarul Digital 1 An, IZ+ si IZ PDF Lunar, IZ+ si IZ PDF 1 An, IZ+ si IZ PDF 3 luni, IZ+ si Tiparit si PDF Lunar, IZ+ si Tiparit si PDF 1 An, IZ+ si Tiparit si PDF 3 Luni, IZ+ si PDF <35 1 Luna, IZ+ <35, IZ PLUS ANUAL, and IZ PLUS 3 LUNI members only.
Log In Join Now