Asculta acest articolA trecut și 23 august fără ca vreun bătrân comunist să simtă nevoia să iasă cu flori și steaguri în mână și să defileze prin fața statuilor care simbolizează eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist. Nu prea mai există nici astfel de monumente, cu excepția celor ale soldatului sovietic eliberator.
Asta înseamnă pe de o parte că ne-am eliberat definitiv de fantomele perioadei comuniste, iar pe de altă parte că avem cu totul alte preocupări.
Ce anume este greu de spus. Atâta aglomerație există sus, la nivelul decidenților, încât nu se mai poate face o prioritizare unanim acceptată.
Ce priorități are președintele? Care sunt prioritățile guvernului? Cum se pregătește parlamentul pentru următoarea sesiune?
Problemele nu sunt aranjate în așa fel încât să poată fi urmărită agenda fiecărei instituții în parte. Mai mult, ele se intersectează, mai precis se ciocnesc.
De pildă acum prioritatea guvernului este rectificarea bugetară. Președintele însă se opune, sau întârzie intenționat aprobarea în CSAT. Din această cauză banii nu ajung de la buget la instituții, riscând apariția unei crize. Drept represalii, PSD vorbește din nou despre suspendarea președintelui.
Din motive strategice ALDE se opune.
Prioritățile președintelui? Nu sunt atât de punctuale ca ale guvernului. Mai degrabă agenda prezidențială este una de opoziție. Anul viitor vor avea loc alegeri, iar Klaus Iohannis și-a anunțat deja intenția de a candida pentru al doilea mandat.
Prioritățile președintelui sunt de ordin electoral: împiedicarea majorității parlamentare de a modifica anumite legi, mai cu seamă cele legate de justiție, dar și a altora care pot da aparența că sunt în favoarea PSD.
O preocupare, serioasă de data aceasta, este președinția Consiliului Europei, onoare și sarcină ce-i revine, prin rotație, României. Opoziția spune că guvernul nu este pregătit, în același timp existând și un interes direct al președintelui de a se posta în poziția de pseudo-președinte al tuturor țărilor din UE. Este o funcție mai mult simbolică, dar cu atât mai mult cade bine într-un an electoral unui candidat la președinție.
Să fie acesta un motiv în plus de a se demara procedura de suspendare a lui Klaus Iohannis?
Poate că asta este prioritatea PSD, în vreme ce prioritatea președintelui este să schimbe guvernul, prin forțarea demisiei premierului Viorica Dăncilă.
Nu am pomenit nimic de prioritățile parlamentului. Are priorități, desigur, dar nu le recunoaște nimeni. Este în vacanță, însă pare în vacanță și în timpul sesiunilor. Parlamentarii nu au reușit să scape de acuzația, sau suspiciunea rezonabilă, că nu fac nimic.
De exemplu în aceste zile s-a întrunit comisia de apărare pentru a lămuri evenimentele din 10 august. Nu s-a înțeles mare lucru. PSD și ALDE rămân la varianta lor, iar opoziția ține să demonstreze că guvernul a dat cu gaz peste femei, copii, bătrâni.
Din cauza divergențelor, comisiile parlamentare nu au credibilitate. Poate că dacă ar fi în totalitate publice ar avea mai mult de câștigat. Este adevărat că ar fi și parte de circ, dar până la urmă cetățeanul și-ar face o idee proprie despre ce fac acei oameni în parlament.
Se va ajunge vreodată la un consens? Adică guvern, președinție, parlament vor trage toate la aceeași căruță? Condiția unanimității este președinte, prim ministru, majoritate parlamentară de aceeași culoare politică. Asta cam miroase a dictatură a majorității. Nu asta își dorește fiecare partid? Vrem cumva să-i facem concurență partidului comunist? Nu ne mai rămâne decât să defilăm toți prin fața cine știe cărui monument simbolizând cine știe ce eliberare.
