Carmen Frăţilă oferă publicului “Prăvălia cu sentimente”

Asculta acest articol

Actriţa Carmen Frăţilă a avut onoarea şi bucuria să fie protagonista deschiderii stagiunii 2015-2016 a Teatrului de Nord la secţia română, într-un spectacol care îi pune în valoare experienţa în meserie şi, într-un fel, şi experienţele de viaţă.

Carmen a împlinit în acest an 50 de ani de viaţă şi 30 de ani de când este membră a trupei profesioniste de teatru din Satu Mare. Pentru momentul aniversar, a ales să joace într-un spectacol asamblat din mai multe texte semnate de Cornel Udrea, unul din dramaturgii ei preferaţi. De altfel, un spectacol de referinţă pentru ea a fost, la mijlocul anilor 2000, “Cotele apelor Dunării”, o piesă semnată de acest autor.

“Prăvălia cu sentimente” este un monolog-confesiune al unei femei trecute prin viaţă şi prin mai multe iubiri, inclusiv o căsătorie eşuată. Nu îl putem numi one-woman show, pentru că spectacolul include momente în care apar personaje din trecutul acesteia, dar firul roşu al poveştii e trasat de momentele în care gazda, proprietara prăvăliei care se închide, îşi pune pe tapet trăirile şi le comentează. Vedem între ele episoade cu fostul soţ, în timpul căsniciei şi după ea, scurte întâlniri cu mai multe tipuri de bărbaţi, o ciocnire între două personaje de sexe diferite, dar la fel de naive, fiecare în felul său, ajunse în prăvălia de pe scenă în calitate de clienţi, un comentariu sobru asupra condiţiei umane, pentru ca la final scena să fie golită şi femeia, eliberată de trecut, să plece spre noi orizonturi.

Este un spectacol foarte personal, Carmen Frăţilă se exprimă cu mare naturaleţe pe scenă, iar paradoxurile şi calambururile specifice scriiturii lui Cornel Udrea, uneori prezente în exces, nu strică ansamblul acestui colaj. Cornel Miron, la primul său rol pe scena Teatrului de Nord, asumă figura bărbatului român cabotin, dar o face cu o autoironie care îl face simpatic. Vlad Mureşan face figură autoritară, inclusiv prin dicţia sa fermă, iar Stelian Roşian îşi desfăşoară cu largheţe jocul într-o caricatură a scriitorului naiv, care încă mai crede în romantism.

Singura prezenţă secundară feminină este Anca Dogaru, care smulge râsete sincere din sală prin felul în care ştie să întruchipeze genul de gâsculiţă cu pretenţii, atât de des întâlnit în ultima vreme. Scena sa cu Carmen Frăţilă pune în contrast acest tip de fată cu minţile ameţite de revistele glossy şi romanele de budoar, pe de o parte, cu femeia matură şi lămurită despre felul cum merge de fapt viaţa. Iar Anca şi Stelian oferă un duet delicios, încheiat cu o poantă de efect. În momentul de reflecţie dinspre final, Cristian Dan este o apariţie, i-am zice noi, spectrală, care îşi pune cu adevărat amprenta pe spectacol.

În cele din urmă, importantă este celebrarea unei cariere lungi şi fructuoase pentru Carmen Frăţilă. Născută în 1965 la Suceava, a ajuns la Satu Mare în 1985 ca membră de ansamblu şi a rămas în trupă, fiind tot mai îndrăgită de public. Pe lângă activitatea în teatru, ea s-a implicat în societate, fiind cunoscută pentru lupta ei în favoarea câinilor fără stăpân, în cadrul Asociaţiei Freelife. A lucrat, de asemenea, în televiziune, ca realizator de talkshow şi îndrăgită cititoare de poveşti pentru copii.

Dintre rolurile sale importante pe scena Teatrului de Nord amintim: Malka din “Yom Kippur” de Hanna Azoulay Hasfari, regia Eugen Gyemant; Dacia din “Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Andrei Mihalache;  Servitoarea din “Casa Bernardei Alba” de F. G. Lorca, regia Andrei Mihalache; Lena din “Gaiţele” de A. Kiriţescu, regia Andrei Mihalache; Cerasela Borcan din “Cotele apelor Dunării” de Cornel Udrea, regia Andrei Mihalache; Margarita Ivanovna Peresvetova din “Sinucigaşul” de Nikolai Erdman, regia Andrei Mihalache; Rosalie din “Robespierre” de George Astaloş, regia Cristian Ioan;  Julia din “Romulus cel Mare” de Friedrich Durrenmatt, regia Gisela Pflugradt-Marteau; Sue Bayliss din “Toţi fiii mei” de Arthur Miller, regia Achille Roselletti.