Asculta acest articolÎn timp ce lumea se dă peste cap să înțeleagă ce este cu pensiile uriașe în contrast cu sărăcia, partidele își văd de-ale lor. Mișcări de trupe se fac și pe stânga și pe dreapta. Cu ce să începem? Unde arde mai tare?
Pe măsură ce în PSD continuă speculațiile pe marginea grupării Ponta, dreapta dă semne firave de reviriment. Unificarea dreptei a fost și continuă să fie la ordinea zilei. Procesul se derulează de cel puțin 20 de ani.
În timp ce lumea se dă peste cap să înțeleagă ce este cu pensiile uriașe în contrast cu sărăcia, partidele își văd de-ale lor. Mișcări de trupe se fac și pe stânga și pe dreapta. Cu ce să începem? Unde arde mai tare?
Pe măsură ce în PSD continuă speculațiile pe marginea grupării Ponta, dreapta dă semne firave de reviriment. Unificarea dreptei a fost și continuă să fie la ordinea zilei. Procesul se derulează de cel puțin 20 de ani. Naivul și romanticul PNȚCD era îngrijorat de situația liberalilor și îi îndemna să se unească sub același steag.
După epoca CDR a urmat Traian Băsescu cel care a inițiat împreună cu Theodor Stolojan o alianță a dreptei. Conform tradiției, PNL s-a lipit și s-a rupt după moda zilei. Înregistrând eșecuri și după alianțe și după dezbinări, și după fuziuni cu mare tam-tam, PNL s-a trezit că este același partid, nici mai mic, nici mai mare decât era în urmă cu 15-20 de ani.
Ce să facă pentru a mai crește? De fapt, marea problemă a PNL a fost și rămâne că este prea mic față de ambițiile sale. Cine l-ar putea face mare? Întâi a pariat pe alianța cu PD-ul lui Băsescu. A urmat alianța cu PSD. A venit fuziunea cu PDL. Tot mic și neputincios a rămas. Ce i-a mai rămas de făcut? O fuziune cu partidul lui Băsescu. Dar fără Băsescu.
Așadar, după câte se aude, se poartă discuții secrete pentru o fuziune prin absorbție PNL-PMP.
Partid intrat în parlament la limita pragului electoral, având 25 de parlamentari, PMP se simte sufocat de personalitatea fostului președinte. Singura soluție este ca secunzii să îl arunce pe căpitan peste bord, să preia conducerea și să desființeze jucăria intrând toți în PNL.
Presupunând că lucrurile stau așa, nu este greu de prevăzut ce consecințe va avea întărirea aripei PDL din PNL. Înclinarea balanței spre fostul PDL ar trebui să-i dea de gândit președintelui Iohannis.
Același fenomen, dar în sens invers are loc în PSD. Victor Ponta se străduiește să încropească un grup suficient de mare încât să debalanseze PSD.
Deocamdată numărul parlamentarilor dispuși să părăsească nava mare a PSD pentru o bărcuță promisă de Ponta, este foarte mic. Un partid mare rămâne tot mare și după ce se desprinde un grup. Situația devine dramatică în cazul unui partid mijlociu, cum a fost PDL când s-a rupt gruparea Elena Udrea sau PNL după ce Călin Popescu Tăriceanu a înființat ALDE.
După plecarea grupului Gabriel Oprea PSD a rămas tot un partid mare, însă a rămas în opoziție. Victor Ponta își dorește două lucruri: să-l elimine pe Liviu Dragnea sau să treacă PSD în opoziție. Ambele variante sunt posibile. În politică buturuga mică răstoarnă carul mare.
Mai ușor de dărâmat decât de ridicat, principala sarcină a lui Ludovic Orban este să ducă PNL spre guvernare. Fără un proiect comun al tuturor formațiunilor de dreapta este inutilă orice discuție. În toate este un început. Când PNL și PDL au decis să fuzioneze se gândeau la un nou început. Victoria candidatului Iohannis la alegerile din 2014 le-a dat speranțe.
Adevărul este că stânga nu are forța de a impune un președinte. PSD, și electoratul de stânga, este sub limita de 50%. De fapt PSD nu a câștigat niciodată alegerile prezidențiale. Le-a câștigat Ion Iliescu. Prin urmare PSD mizează totul pe guvernare.
Ar trebui să se mulțumească doar cu această bucată din putere. Victor Ponta vrea să văduvească PSD-ul și de această șansă. Judecând la rece, foarte probabil Ponta va fi urmat de puțini parlamentari. Prin ricoșeu, șansele PNL de a accede la guvernare scad. Dar jocul continuă.
