Asculta acest articolLa sfârşit de mandat premierul Cioloş le-a cerut miniştrilor să-şi prezinte bilanţul. Dat fiind faptul că el însuşi este prins în campania electorală, apare bănuiala că la mijloc ar fi vorba despre o acţiune electorală. Acest lucru ar conta foarte puţin atâta vreme cât datele sunt corect prezentate.
Ce bilanţ şi pentru cine să-l prezinte din moment ce tehnocraţii nu fac parte dintr-un partid? Pentru întreaga populaţie, ar fi unul dintre răspunsuri. Prins pasiv în campania electorală, Dacian Cioloş ar avea tot interesul ca bilanţul să iasă pozitiv pe fiecare minister în parte. Teoretic, eventualele rezultate bune s-ar constitui în capitalul electoral al PNL.
Dar ce fel de miniştri au făcut parte din guvernul tehnocrat şi prin ce se diferenţiază ei de membri unui guvern politic? După căderea guvernului Ponta instalarea unui guvern independent părea imperios necesar. Lumea se săturase de clasa politică şi de toate partidele. Încurajaţi de preşedinte, tinerii au ieşit în stradă şi au scandat “fără partide”. Asta am şi avut un an de zile, un guvern fără partide. Ce a însemnat acest lucru?
În primul rând să vedem ce înseamnă un guvern politic? Alternanţa la guvernare din patru în patru ani, sau după caz, schimbările care survin în acest interval de timp, înseamnă o amplă mişcare de trupe. După alegeri fiecare partid câştigător vine cu o armată de pretendenţi la funcţii. Câteva mii de oameni sunt instalaţi în funcţii, de cele mai multe ori fără să fie daţi afară cei instalaţi de fostul sau fostele partide guvernamentale. Un partid care câştigă alegerile este ca o armată de ocupaţie. Un partid tehnocrat vine singur, cu o mână de miniştri şi cu câţiva secretari de stat.
Aşadar, una din marile realizări ale guvernului Cioloş ar trebui să fie micşorarea aparatului de stat. Cu cât s-a redus numărul bugetarilor în ultimul an? Ar fi suficient şi acest lucru pentru ca bilanţul ultimului an să fie pozitiv.
Indiferent de rezultate, după alegerile din 11 decembrie, guvernul va fi politic. Acest lucru înseamnă că ambele armate de ocupaţie sunt în aşteptare. Dacă va fi inslatat un guvern PSD, instituţiile publice se vor înroşi. Dacă PNL reuşeşte să facă o majoritate, instituţiile publice vor fi galben-albastre, cu un pic de verde. USR promite că nu va cere nicio funcţie. Cu cât partidul este mai mare cu atât mai vârtos se umflă aparatul de stat. În SUA preşedintele SUA vine cu patru mii de oameni. Dar pleacă tot patru mii. Este greu de apreciat câţi oameni noi se adaugă la sistem în urma alegerilor parlamentare. Pleacă foarte puţini.
Este curios cum niciun partid nu şi-a făcut din reducerea drastică a aparatului bugetar un capitol din programul de guvernare. Nu au curajul să atingă acest punct sensibil pentru a nu-şi demobiliza echipele de campanie. Dintre cei care acum sunt antrenaţi în campanie speră că după 11 decembrie vor primi o recompensă constând într-un post bine plătit, la stat.
Partidele la rândul lor au tot interesul să-şi implanteze oamenii proprii în funcţii. Ei vor fi cei care vor avea grijă de clientela politică a partidului. Dar acesta este deja alt capitol.
Guvernul tehnocrat nu a venit însoţit de o armată. Dar nici nu a redus-o pe cea pe care a găsit-o în instituţii. S-a lovit tot de voinţa politică a partidelor. Aliniate la start, nici PSD, nici PNL nu promit în mod solemn scăderea aparatului bugetar. Se promite în schimb scăderea birocraţiei. Este şi asta ceva, însă insuficient.
