Asculta acest articolMâine este ultima zi în care se pot depune listele electorale. Desemnarea candidaților a fost un proces lung și greu. A fost mai complicat ca altădată pentru că partidele au simțit nevoia să impună niște reguli prin adoptarea unor coduri de etică. Astfel listele electorale cuprind mai puține persoane care au probleme cu legea. Acțiunile DNA și-au spus cuvântul. S-a mai strecurat câte un “penal” pe ici, pe colo, însă numărul lor a fost drastic redus.
Regulile stabilite au fost folosite de lideri pentru a scăpa de persoanele incomode. În al doilea rând, în numele împrospătării, au fost introduse pe locurile eligibile persoane tinere. Întinerirea nu înseamnă neapărat reformare. Nu înseamnă nici valoare adăugată. Numele noi, mai multe decât în urmă cu patru sau opt ani, sunt mai multe, dar nu este vorba despre personalități. Ca în trecut, partidele nu sunt deschise spre oameni de valoare. Desemnarea candidaților pe locurile eligibile este o mică afacere de partid. Liderii teritoriali își aleg oameni de încredere, în consens cu conducerile centrale.
Selecția candidaților nu este o olimpiadă a premianților. Dimpotrivă, în concurs intră cine dă dovadă de loialitate față de șefii actuali. Pe cât este posibil, sunt scoși din joc oamenii foștilor șefi de partid și de filiale. Democrația de partid există, însă își are limitele ei. Dacă nu ești în interiorul unui partid, nu ca simplu membru, ci în conducere, nu ai de unde ști cum se petrec lucrurile într-o organizație. Se vede câte ceva prin gaura cheii. Uneori se întâmplă să răbufnească în afară câte o părticică din scandal, dar cei care “dau din casă” sunt ejectați urgent. Astfel, nu greșim considerând partidele niște caste. Dar democrație fără partide politice nu se poate. Prin urmare, trebuie să le acceptăm așa cum sunt.
Campaniile electorale le oferă partidelor ocazia de a demonstra cât de bune sunt unele față de altele. PSD, PNL, ALDE, PMP, PRU, USR, UDMR și câte vor mai reuși să depună liste electorale vor veni în fața publicului și își vor prezenta ofertele. Sondajele au stabilit o ierarhie, dar modul în care se vor comporta în campanie poate răsturna toate topurile de până acum. Alegătorii sunt mai pretențioși. Sunt interesați de persoanele de pe liste, dar sunt din ce în ce mai atenți și la programul fiecărui partid. Ca să dăm două exemple, PP-DD, și de altfel și USL, a câștigat în 2012 pe baza promisiunilor pe care le-au făcut. În acest sens, PNL va obține un rezultat mai bun dacă va reuși să popularizeze Platforma lui Dacian Cioloș. PSD va câștiga cu atât mai multe voturi cu cât va veni în fața alegătorilor cu mai multe promisiuni. ALDE, UDMR, PMP etc. vor fi cu atât mai atractive cu cât vor avea programe mai atractive. Omul de pe listă, candidatul, este important, dar contează și cu ce vine partidul său în fața alegătorilor.
S-a demonstrat până acum că fiecare campanie electorală este o muncă în echipă. Este nevoie de un efort comun. Se întâmplă ca în partidele mici să fie oameni mai valoroși decât în partidele mari. Partidele mai mici pornesc cu un handicap. Au structuri teritoriale mai slabe. Le lipsesc oamenii. Ei pot suplini aceste lipsuri prin prezența mai consistentă în mass media. Dar și aici întâmpină probleme din cauza lipsei resurselor financiare. Așa se face că în parlament ajung oameni mai puțin capabili, mai mult împinși în față de voința partidelor decât de votul cetățenilor.
De mâine putem spune că avem candidații. Ce facem cu ei, îi criticăm sau îi ascultăm să vedem ce au de spus?
