Asculta acest articolNici nu mai merită să urmărim disputa dintre principalii actori politici. Din aproape banalul “penal-penali” s-a făcut un salt spre “infractor-infractori”. De aici până la hoț-hoți nu a fost decât un pas pe care Liviu Dragnea l-a făcut răspunzând lui Klaus Iohannis. Mai corect ar fi să spunem că dialogul s-a purtat între omul numărul 1 și omul numărul 2 din stat.
Sau între președintele țării și președintele Camerei Deputaților.
Deci s-a ajuns și aici. Oamenii din fruntea țării se fac pe față hoți. Încă nu au ajuns să se catalogheze drept “hoți ordinari”, dar până acolo nu este decât o aruncătură de băț. Să presupunem că primul care a coborât ștacheta a fost președintele Iohannis. El este cel care a ridicat cuvântul “penal” la rangul de calificativ politic.
Recent a mers și mai departe afirmând că în fruntea statului se află infractori. Infractorul s-a autosesizat și i-a răspuns președintelui făcându-l nici mai mult nici mai puțin decât hoț. Dragnea se referea la casele pe care familia Iohannis le-a obținut folosindu-se de un testament fals.
Ce ar fi dacă acești oameni s-ar da în judecată? Pentru calomnie. Poate că un proces despre calomnie ar fi ceva mai interesant decât unul despre corupție. Ar fi ca un duel între cavaleri. Cei doi adversari stau față în față, nu trag cu revolverele, ci aduc argumente irefutabile că onoarea le-a fost pătată și cer despăgubiri simbolice. Cum ar fi un leu. Dar ce să facă asemenea oameni cu un leu? Ei joacă pe sume mari și foarte mari.
În cazul președintelui Iohannis este vorba despre sute de mii de euro pe care i-a încasat în urma închirierii unui imobil pe care l-a obținut ilegal și pe care l-a pierdut în urma unei decizii judecătorești. În cazul lui Dragnea averea reală pe care o are este de nemăsurat. TelDrumul, despre care se vorbește că ar fi al lui, a făcut afaceri dubioase cu statul de sute de milioane de euro. De zeci de ani DNA se străduiește să dea de capătul acestei afaceri și nu reușește. Un leu plătit simbolic de unul dintre cei doi cocoși politici ar însemna mult din punctul de vedere moral.
Normal, între omul numărul unu și omul numărul trei se află omul numărul doi din stat. Este președintele Senatului. Cazul lui Călin Popescu Tăriceanu pare mai simplu. El este acuzat că în timpul în care a fost prim ministru ar fi primit 800.000 de euro, mită în dosarul Microsoft. Fostul premier se apără afirmând că în timpul mandatului său nu s-a făcut nicio plată pentru licențele Microsoft. DNA cere ridicarea imunității sale pentru a putea fi pus sub urmărire penală.
Lucrurile se complică politic. Dacă senatorii PSD votează pentru ridicarea imunității există riscul ca ALDE să rupă alianța cu PSD. Deci, fără să vrea, DNA contribuie la strângerea relațiilor dintre cele două partide conduse de “penali”, de “infractori”, cum le spune președintele Iohannis. Ce va urma, se poate bănui. Întrebarea firească este: când se vor termina toate acestea? Răspunsul firesc: când vor dispărea “penalii și infractorii” din fruntea statului.
Pare foarte simplu. Dar în locul lor vor veni alți penali, alți infractori, care vor începe o nouă rundă de certuri. Important ar fi ca ștacheta să fie ridicată cât mai sus. De exemplu, disputa dintre primul și al doilea om în stat să se ducă pe problema Sănătății sau a Educației. Disputa dintre primul și al treilea om în stat să se ducă pe problema Transporturilor, a autostrăzilor care lipsesc.
Poate li se cere prea mult, dar un dialog pe probleme de cultură, de istorie națională, o dezbatere moderată de Călin Popescu Tăriceanu între Klaus Iohannis și Liviu Dragnea pe marginea Centenarului României ar trezi mai mult interes decât cearta lor pe niște amărâte de case, pe niște amărâte de milioane de euro.
Nu-i așa că pare o glumă bună chestia asta cu Iohannis și Dragnea dialogând despre cultura și istoria națională? Amândoi la un loc nu știu între ce ani a domnit Mircea cel Bătrân sau Ștefan cel Mare. Ce să mai vorbim despre Ioan Vodă cel Cumplit! Așa cum acesta a fost rupt în patru, la fel acești bărbați de stat rup țara cel puțin în patru.
