Asculta acest articolDumnezeu a lăsat o singură zi de odihnă pe săptămână, dar iată că Legea Electorală le oferă politicienilor trei zile de relaxare înaintea alegerilor de duminică.
Aşadar, mai sunt doar trei zile pline de campanie electorală. Vineri, sâmbătă şi duminică nu mai sunt permise promovările şi dezbaterile electorale. Electoratul poate respira liniştit. Nu va mai fi bombardat cu promisiuni. În cele trei zile alegătorii se pot gândi liniştiţi dacă să meargă sau nu la vot, pe cine să voteze, pe cine să nu voteze pentru că nu l-a convins nici programul, nici candidaţii acelui partid.
Nimic nu este întâmplător, mai ales în politică. Tamponul temporal dintre campania electorală şi ziua alegerilor este gândit ca o măsură de prevenţie împotriva infracţiunilor de dare de mită contra promisiunilor de votare a unui anumit candidat, a unui anumit partid.
Dar ce partid, ce candidat, nu şi-ar dori să obţină câteva voturi în plus în schimbul unui kilogram de făină, a unei sticle de bere?
Trebuie să fim realişti şi să recunoaştem că, de-a lungul timpului, toate formaţiunile politice au cumpărat voturi. Liderii politici şi-au făcut un obicei din a acuza partidul aflat la guvernare că se pregăteşte să fraudeze alegerile. Anul acesta partidele de opoziţie, în special PSD, au acuzat guvernul Orban că primarilor li s-au promis fonduri mai mari pentru localitatea lor dacă trec la PNL.
A fost o întreagă dezbatere publică despre traseismul în politică. S-a practicat dintotdeauna şi se va practica în continuare, indiferent cât de restrictivă va fi legislaţia.
Sunt oamenii care nu suportă la infinit să poarte masca aceluaşi partid. Grupuri întregi de parlamentari şi-au părăsit partidele pe listele cărora au intrat în parlament pentru a se alătura unei idei, pentru a forma un grup ceva mai reformator decât partidul-mamă.
Majoritatea parlamentară din ultimele cicluri electorale s-a putut forma datorită acestor grupuri de “traseişti”. După ce PNL a rupt alianţa DA, un grup de parlamentari au părăsit PNL formând PDL. Mai târziu, din PDL s-a desprins PMP. Foştii adversari, PNL şi PDL, au fuzionat.
Există o întreagă istorie a traseismului politic. ALDE, Pro România, PMP, sunt expresii ale aceluaşi fenomen de transhumanţă politică.
Traseismul nu este rău în sine. Poate fi considerat un antidot împotriva hegemoniei unui partid, o piedică împotriva alunecării unei formaţiunii politice spre autoritarism.
Diversitatea opiniilor, înnoirea clasei politice, până la urmă pluralismul politic se transpune în practică şi datorită “traseiştilor”. Termenul a căpătat o puternică şi, în multe cazuri, o nemeritată conotaţie negativă.
Când o persoană părăseşte un partid ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva problema se află în interiorul acelui partid, nu la “traseistul” în cauză.
Dacă se întâmplă ca grupul de “traseişti”, adunaţi sub flamurile unui partid nou, decid să se reîntoarcă la matcă, la partidul pe care l-au părăsit, apare multe semne de întrebare. Se pune sub semnul îndoielii buna intenţie a grupului dizident.
După alegerile de duminică, vor apărea noi alianţe, necesare formării majorităţilor din consiliile locale şi judeţene.
Foştii adversari vor deveni aliaţi. Mulţi “traseiştii” se vor întâlni cu foştii colegi de partid de aceeaşi parte a baricadei. De regulă, ultimele zile de campanie sunt cele mai dure. Nervii sunt întinşi la maxim. Sediile de partid sunt adevărate butoaie cu pulbere. Candidaţii se grăbesc să facă în ceasul al doisprezecelea ce li se pare că nu au făcut pe parcursul campaniei.
Din acest punct de vedere este binevenit un mic armistiţiu înaintea votului de duminică.
