Andreea Paul: Forţa economică şi politică a femeilor în România încotro? | Informaţia Zilei

Andreea Paul: Forţa economică şi politică a femeilor în România încotro?

Scris de decebal, 08 martie 2016 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Andreea Paul

Cum a evoluat în ultimii ani egalitatea de gen pe piaţa muncii? 

 
Din nevoia de a trăi decent şi de a ne dezvolta firesc, femeile au reuşit să facă saltul de la statutul juridic al ”femeii-bun” de acum o sută de ani, la ”femeia-persoană”, care dobândeşte cu greu „dreptul” de a profesa între cele două războaie mondiale, la „femeia-angajat” şi, din ce în ce mai des, la „femeia-angajatoare” în ultimele trei decenii. De fiecare dată a mai căzut un zid al neputinţei. Despre aceste salturi şi despre emergenta clasei sociale antreprenoriale feminine discut detaliat în volumul „Forţa economică a femeilor”, care urmează să apară la editura Polirom în luna martie a acestui an. Am să dezvălui în premieră câteva dintre concluziile acestei ample analize.
Volumul de ore-muncă al femeilor şi harul de a da viaţă depăşeşte orice formulă de raportare a contribuţiei lor la dezvoltarea societăţii. Unde suntem, totuşi, după 26 de ani de democraţie şi capitalism? Peste jumătate din populaţia României este de gen feminin, o „piaţă emergentă” cu un potenţial ridicat de competenţă, ambiţie şi ingeniozitate. Dar azi doar una din două femei este oficial încadrată în muncă. Rata şomajului este totuşi mai redusă decât a bărbaţilor. Deşi persoanele de gen feminin înscrise în învăţământul universitar sunt majoritare, femeile sunt mai numeroase printre salariaţii cu venituri scăzute, fiind active în domeniile mai prost plătite. Contribuţia femeilor este estimată la 42% din PIB, prin corelare cu structurile de ocupare. Decalajele salariale între femei şi bărbaţi s-au înjumătăţit în ultimul deceniu în România, dar continuă să fie foarte pronunţat în unele zone ale ţării. Faptul că bărbaţii conduc încă lumea, nu înseamnă că ne merge bine.
Cinci aspecte legate de economia de gen merită atenţia noastră comparată cu ţările europene:
• România are a treia cea mai scăzută rată de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor din Uniunea Europeană, conform datelor publicate de Banca Mondială. Practic, doar una din două femei au un loc de muncă, în timp ce în Suedia, cea mai bine clasată, 8 din 10 femei au un loc de muncă. Cea mai mare discrepanţă de gen se regăseşte în rândul patronilor/antreprenorilor: numărul femeilor este de 2,6 ori mai mic decât cel al bărbaţilor în România.
• Decalajele salariale dintre femei şi bărbaţi în România sunt printre cele mai reduse din Uniunea Europeană. România se situează pe locul 6 în UE-28 din acest punct de vedere. Salariul mediu al femeilor este cu 8% mai mic în prezent decât în cazul bărbaţilor. Dar avem judeţe unde aceste diferenţe se ridică la 28% (Gorj). De altfel, cele mai mari decalaje salariale între femei şi bărbaţi sunt înregistrate în regiunea de sud-vest Oltenia (16%), iar cele mai mici în regiunea de dezvoltare Nord-Est, Nord-Vest şi Bucureşti Ilfov (3-4%). La nivel european, cel mai mare decalaj salarial dintre femei şi bărbaţi a fost înregistrat în Estonia (30%), iar cel mai redus în Slovenia (3%). Activităţile cu un pronunţat grad de feminizare a populaţiei ocupate în România sunt cele din sănătate şi asistenţă socială (80%), învăţământ (75%), funcţionari administrativi (63%), intermedieri financiare (66%), hoteluri şi restaurant (61%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (54%), comerţ (54%) şi activităţi de spectacole, cultural şi recreative (52%), aşadar, în bună măsură, domenii cu salarii medii sectoriale mai mici în economie. Institutul Naţional de Statistică ne arată că femeile sunt mai slab remunerate decât bărbaţii în majoritatea activităţilor economice, dar şi că mărimea întreprinderii este direct proportională cu mărimea salariului mediu. Cele mai mici câştiguri salariale sunt realizate de femeile active în firmele din sectorul privat cu mai puţin de 50 de salariaţi, iar la polul opus, cele mai mari câştiguri salariale au fost obţinute de bărbaţii din întreprinderilede stat cu peste 250 de salariaţi.
• Readuc în discuţie faptul că doar una din două femei este oficial încadrată în muncă, aspect puternic influenţat de responsabilităţile familiale şi de îngrijire a copiilor. Femeile cu copii lucrează mai puţin (-10%) decât cele fără copii, în timp ce bărbaţii cu copii lucrează mai mult decât cei fără copii (+5%). Ponderea femeilor angajate cu cel puţin un copil cu vârsta de sub 6 ani este cu aproximativ 10% mai mică decât ponderea femeilor angajate care nu au copii, în totalul femeilor cu vârsta între 20 şi 49 de ani. În cazul bărbaţilor, lucrurile stau invers în România: cei cu cel puţin un copil sub 6 ani au o rată de angajare cu circa 5% mai mare decât în cazul bărbaţilor fără copii. Aceste decalaje pozitive, similare cu cele ale bărbaţilor, le regăsim doar în cazul femeilor doar în 4 state membre: Danemarca, Suedia, Portugalia şi Slovenia.
• Rata de ocuparea femeilor este corelată cu gradul de încadrare a copiilor în forme educaţionale pre-şcolare. Ponderea copiilor care merg la grădiniţă sau care sunt încadraţi în forme oficiale de educaţie este sub 10% în totalul copiilor sub 3 ani şi ne poziţionează pe ultimele locuri în Europa. Cel mai bine se clasează Danemarca unde 7 din 10 copii sunt încadraţi într-o formă oficială de educaţie, iar pe ultimul loc se află Cehia. Cele mai lungi perioade alocate concediilor maternale le regăsim în Bulgaria, Cehia, Ungaria şi România.
• 4 din 10 românce au de gestionat riscul de sărăcie sau de excluziune socială, al doilea cel mai ridicat nivel din UE-28, după Bulgaria, conform ultimelor date oficiale ale Eurostat. Acest risc îl experimentează mai des femeile decât bărbaţii din aproape toate ţările europene, excepţie făcând doar Spania unde riscul de sărăcie este mai mare în rândul bărbaţilor şi Polonia unde acest risc este egal pentru femei şi bărbaţi. În UE-28 cel mai mic risc de sărăcie în rândul femeilor îl regăsim în Cehia, urmată de ţările nordice. Găsesc extrem de relevantă la acest punct ponderea foarte ridicată a femeilor, de 70%, în numărul lucrătorilor familiali neremuneraţi.
Dar egalitatea de gen la nivel politic? 
Situaţia la nivel politic este catastrofală: 11% femei în Parlament, 20% în echipa prezidenţială şi 30% în Guvernul României. Competenţa sau meritocraţia nu are nicio legătură cu dominanţa masculină atât de pronunţată. Suntem pe locul 113 în lume la implicarea politică – faţă de locul 50 la participarea economică – a femeilor în Raportul Global al Egalităţii de Gen din anul 2015. Mult după Emiratele Arabe Unite, Cambogia, Ghana sau Etiopia. Româncele sunt cel mai grav subreprezentate în domeniul politic – penultimul loc în UE. Bulgaria, de pildă, este pe locul 48 în lume. Doar Ungaria stă mai prost ca noi în UE.
Vocile feminine se aud de două ori mai puţin în parlamentul României decât media mondială şi de peste 3 ori mai puţin decât media europeană. Ţările care performează au reuşit prin introducerea cotelor de gen. Drept urmare, am iniţiat alături de peste 150 de deputaţi şi senatori, un proiect de lege pentru introducerea unei cote de gen de minimum 30% femei şi bărbaţi în rândul candidaţilor pe liste, proiect care se află acum în dezbatere parlamentară. Chiar şi aşa, suntem cu câteva decenii în urma statelor europene care au introdus în Constituţie paritatea de gen, aşa cum este cazul Franţei, şi succesiunea perfectă de gen pe listele electorale. De altfel, 15 state din Europa au legiferat deja cotele de gen între 30 şi 50%. Recordul la viteza modernizării politice în România poate fi atins prin introducerea cotelor de gen. Ele sunt mai puţin corupte. Mai educate. Mai precaute cu finanţele. Mai dedicate educaţiei şi sănătăţii. Mai înclinate spre dezvoltare şi spre calitatea vieţii. Mai grijulii cu copiii şi cu bătrânii, cu cei cu nevoi speciale. O dovedesc analizele sociologice. Dar, mult, mult mai slab reprezentate în viaţa publică.
Hărnicia femeilor este un fapt dovedit. Am creat un indice agregat pentru a măsura activitatea parlamentară (IAP), pe care îl public anual într-un raport. În ultima ediţie din 2015 am calculat că cele 66 de femei parlamentare sunt în medie cu 48% mai active decât cei 488 de bărbaţi din Parlamentul României. Reînnoirea clasei politice şi modernizarea ei se poate obţine prin mecanismul cotelor de gen.
Ţările europene sunt mult mai avansate. Guvernul francez are un număr egal de doamne şi domni miniştri, dar şi paritate de gen în rândul secretarilor de stat. Guvernul spaniol este paritar de gen, iar reprezentarea femeilor este de 36% în parlament. Irlanda este ţara care din 1990 până în anul 2011 a fost condusă de două femei preşedinte. În anul 2012 a fost adoptată legea irlandeză prin care se impune o cotă de gen de 30% dintre candidaţi pentru femei şi bărbaţi, altfel partidele îşi pierd jumătate din finanţarea anuală oferită de stat, ca să vă dau câteva exemple.
Tarile nordice europene au 42% femei in parlamentele naţionale. Nivelul lor de trai este semnificativ mai mare decât în restul ţărilor europene. Cotele de gen au reprezentat soluţia reală, care nu au implicat costuri bugetare, dar care a adus beneficii în toate aspectele societale: moral, democratic, politic, social şi economic.
Un lucru mai important decât numerele sunt atitudinile care se modifică în favoarea egalitătii de şanse reale, nu doar declarate sau legiferate pe hârtie. Pierderea de talente şi energii pentru creşterea economică este azi realitate în România. Schimbarea este necesară, ţinând cont de faptul că 54% din absolvenţii de studii superioare sunt femei, şi de 70% în rândul absolvenţilor de studii ale guvernării şi administraţiei publcie, dar experienţele lor profesionale şi umane sunt insuficient valorificate în decizia publică.
Cel mai des răspuns venit din partea liderilor politici este ca „nu avem femei suficiente în politică” pentru o justă reprezentare a lor în funcţiile cheie. La fel s-a întâmplat cu decidenţii din sectorul privat, întrebaţi fiind în centrele universitare franceze şi britanice „de ce nu promovează mai multe femei” acum trei decenii. S-a dovedit a fi doar un blocaj mental, depăşit prin educaţie şi prin politici suport pentru dărâmarea falselor bariere de gen. Este timpul să se întâmple şi în politica românească, unde decalajele de gen sunt cele mai pronunţate în România dintre toate cele patru domenii cheie: educaţie, sănătate, economie şi politică.
După criza economică piaţa muncii s-a schimbat fundamental, se vorbeşte despre un deficit pronunţat al talentelor. Ce directive europene pentru egalitatea de gen au fost anunţate în ultima vreme? Ce state le-au pus în practică?
Imediat după criza economică au apărut iniţiative europene controversate, dar în final îmbrăţişate, în favoarea egalităţii de gen. Cea mai cunoscută este iniţiativa fostului comisar  european pentru justiţie! Viviane Reding, din iulie 2011, care propunea o directivă pentru susţinerea creşterii prezenţei femeilor în structurile de top din consiliile de administraţie ale companiilor listate la bursă de cel puţin 30% în anul 2015 şi de 40% în anul 2020 – neadoptată până azi, dar care a reuşit să transmită un mesaj puternic şi să mobilizeze deciziile naţionale. Patru state membre – Franţa, Olanda, Italia şi Belgia – au adoptat deja măsuri obligatorii legislative naţionale. Alte state au încurajat măsuri de autoreglementare. Germania decide la sfârşitul anului 2015 ca femeile să reprezinte cel puţin 30% din membrii consiliilor de supraveghere ale celor mai mari 100 de companii listate la bursă. De ce? Pentru că femeile ridică probleme pe care alţii le trec cu vederea, îşi dedică energia pentru proiecte pe care alţii ignoră, ajung în locuri pe care alţii le neglijează.
Să zăbovim un pic asupra strategiei franceze pentru justa reprezentare de gen care prevede încă din anul 2011 prin lege o cotă de 40% în bordul companiilor publice şi private listate la bursă cu peste 8 membri în consiliile de administraţie (CA), cu cifră de afacere care depăşeşte 50 de milioane de euro şi cu peste 500 de angajaţi – acest procent de 40% fiind unul de etapă până în anul 2017. Ţinta finală este tot paritatea de gen. În cazul companiilor cu mai puţin 8 membri în consiliile de administraţie regula este să nu existe o diferenţă mai mare de 2 persoane între genuri.
Rezultatul: până în anul 2015 numărul femeilor din CA s-a triplat faţă de anul 2010 în primele 40 de întreprinderi cotate CAC şi în primele 120 de întreprinderi cotate la SBF. Aşa s-a ajuns la 34% femei în CA la companiile CAC40 şi la 32% în cazul companiilor SBF120. Per totalul întreprinderilor listate la bursă numărul femeilor în CA a crescut cu 28% în aceeaşi perioadă. Concluzia este că legea a îmbunătăţit semnificativ reprezentarea femeilor în CA, dar totuşi nicio companie din cele mai mari 40 listate la CAC nu este condusă de către o femeie. Din totalul companiilor listate la bursă 95% sunt în continuare conduse de bărbaţi.
Există politici la nivel de state sau la nivel european pentru formarea femeilor în domenii în care femeile sunt subreprezentate? Care sunt acestea?
În România, ţinta de creştere a ratei de ocupare a populaţiei de 70% până în anul 2020 este oficial asumată. Există totodată programul public „Femeia Manager”, dar care are un impact foarte redus şi cea mai slabă eficienţă a cheltuirii banului public dintre toate programele publice suport pentru stimularea antreprenoriatului. Legea cotelor de gen, despre care v-am vorbit, este în dezbatere parlamentară.
Parlamentul European are pe masa sa de lucru chiar acum rapoarte şi propuneri pentru integrarea perspectivei de gen în activitatea sa, atât în decizia publică, cât şi la nivelul companiilor. „Planul de Acţiune pentru Antreprenoriat 2020 – Redemararea spiritului antreprenorial în Europa”, a fost adoptat de Comisia Europeană în anul 2013, cu o serie de acţiuni care urmează să fie întreprinse atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre care au adoptat politici şi programe pragmatice care să susţină antreprenoriatul feminin.
Spre exemplu, Finlanda are încă din anul 1996 o Agenţie pentru Femeile Antreprenor. Scopul este de a pregăti femeile pentru antreprenoriat prin furnizarea de informaţii pentru realizarea planului de afaceri, crearea de reţele de discuţii între femei, activităţi de mentorat, creşterea vizibilităţii femeilor antreprenor în societate. Letonia are cea mai numeroasă populaţie feminină din lume, de peste 54%.  Două dintre cele mai importante instrumente pentru promovarea antreprenoriatului feminin în Letonia, sunt programul naţional pentru „Promovarea Angajabilităţii” şi Fondul leton de susţinere a femeilor antreprenor din mediul rural, care oferă finanţare femeilor care vor să înceapă o afacere. În Italia, un alt exemplu concret de promovare a egalităţii de şanse este Centrul pentru Antreprenoriat Feminin din cadrul Camerei de Comerţ din Regiunea Umbria. Centrul a fost înfiinţat pentru a stimula şi sprijini implicarea femeilor în activităţi economice, fiind iniţiat de un grup de antreprenoare din Perugia. Activităţile sunt focalizate pe promovarea accesului la informaţii şi cunoştinţe antreprenoriale; cursuri de specialitate; credite; consiliere post-credit şi operaţionalizare afacere. Exemplele sunt multiple.
Cum credeţi că influenţează prezenţa femeilor piaţa muncii?
Asistăm la o revoluţie a valorilor. Avem oportunitatea de a regândi maniera de lucru, astfel încât şi bărbaţii şi femeile pot fi în competiţie. Creativitatea e mai mare. La fel şi empatia, şi responsabilitatea. Capacitatea de a genera idei noi creşte. Comunicarea se schimbă. Nivelul de trai creşte.
Dar întrebarea ar fi mai degrabă: cu cât ar putea contribui femeile la dezvoltarea economică? Şi o spun răspicat: România poate obţine un plus de 11% la PIB până în anul 2025 prin diminuarea dezechilibrelor de gen în societate la nivelul celor mai bune practici europene. Asta înseamnă încă 30 de miliarde de euro la PIB până în anul 2025. Estimările mele au luat în calcul prognozele PIB în condiţiile standard de creştere economică, la care am aplicat metodologia pe care o propune compania McKinsey în raportul dedicat acestui subiect în septembrie 2015. Potenţialul de creştere economică suplimentară de 30 de miliarde de euro echivalează cu un plus de 1.500 de euro la PIB pe locuitor în România anului 2025, ce poate fi obţinut printr-o politică echilibrată de gen în economie, în politică şi în societate, la standardele cele mai ridicate europene.
În concluzie, recordul la viteza modernizării politice în Romania poate fi atins prin introducerea cotelor de gen. Şi recordul la săritura în lungime economică poate fi atins prin diminuarea decalajelor de gen. Am convingerea că atunci când femeile progresează, ţările progresează şi că viitoarea mare putere o reprezintă femeile. Cred că o politică echilibrată de gen este o politică inteligentă. România poate fi un stat inteligent, nu doar unul dominat de „băieţi deştepţi”. Suntem prea săraci ca să mai neglijăm jumătate din populaţia României. Acea jumătate mai educată. Am convingerea că dacă dăm putere femeilor, dăm putere educaţiei şi sănătăţii, dăm putere economiei şi societăţii în ansamblul său. Politica poate fi mai bună, economia mai eficientă, iar piaţa muncii mai performantă. Am militat pentru umanizarea economiei şi a politicii prin acest principiu al echilibrului de gen când eram cercetător la Academia Română neimplicată politic, când am devenit membră de partid, cu atât mai mult azi, ca deputat cu rol de iniţiator de legi, cadru universitar şi prim-vicepreşedinte al PNL. 

 

  
Prim-Vicepreşedinte al PNL
Deputat de Ţara Oaşului, Satu Mare
Lector univ. dr. la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, ASE
Abonează-te acum Online!
  1. un contribuabil a spus: 08 martie 2016, ora 14:42

    ai fost la guvernare!am vazut ce ai facut!cauta sa-ti castigi de trai si din altceva decat din politica!apropo,de unde atatia bani pt. articolele astea?

  2. nicu a spus: 08 martie 2016, ora 11:10

    nu trebuie luat iseama ce spune acesta inculpata cu sotuli ei despre economiea politica ca au furat in timpul lui TRAIEAN BASESCU din economie ca o sai ajunga cit vor trai astai democratie.DOMNA VASS.

Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.

  • Goldis Admitere

  • Dacă vrei ca reclama ta să apară aici, sună la 0261.767.303 sau 0724.103.517