Asculta acest articolAtipicul președinte al Statelor Unite a pășit pe pământ european. Vizita lui în Polonia va fi una istorică în măsura în care “Inițiativa celor trei mări” va avea urmări istorice.
Donald Trump și-a început discursul prezentându-și “frumoasa lui soție” ca pe o imagine a Statelor Unite. După cum se știe, principalul produs de export al Americii este imaginea.
Dar, oricât de frumoasă ar fi doamna Trump, ea nu este decât o mică piesă în jocul de puzzle pe care îl face cea mai importantă țară a lumii. Încă cea mai importantă țară a lumii.
Polonia este inima geografică a Europei. America iubește Polonia. Polonia iubește America. Istoria Poloniei, eroii Poloniei. Donald Trump s-a pregătit, a citit istoria poporului polonez. Cuvinte frumoase, idei pe măsura primei vizite a președintelui într-o fostă țară comunistă.
Primul lui discurs în fața unui public european. Fără niciun protest, fără vociferări. Polonezii au vocația marilor întâlniri. Cu această ocazie își vor fi amintit de vizita Papei Ioan Paul al II-lea după căderea regimului comunist.
Greu de decelat în discursul președintelui Trump între demagogia diplomatică, sentimentalismul de sorginte istorică și direcția noii politici americane. A trecut în revistă istoria Poloniei, ca exemplu de țară ocupată când de unii, când de alții.
Cu siguranță polonezii au fost impresionați. A fost un discurs acaparator, ca de campanie electorală. Doar că nu a apărut curcubeul pe cerul Varșoviei, așa cum a apărut în București, după vizita președintelui George W. Bush în 2002, cu ocazia primirii României în NATO. Doar că Bush nu era un orator atât de înflăcărat ca Trump. Și nu a trecut în revistă istoria zbuciumată a românilor.
Odată cu instalarea unui președinte atât de imprevizibil s-au făcut o serie de speculații privind direcția politică pe care o va urma SUA. Schimbări s-au produs. Om de afaceri veros, prima problemă majoră pe care a pus-o Donald Trump la întâlnirea cu liderii europeni a fost a banilor. Dați bani dacă vreți securitate. Germania are cele mai mari restanțe, de sute de miliarde de dolari. Germania a răspuns: nu există nici un cont de datorii NATO.
Printre țările care s-au grăbit să pună în practică noile directive NATO se numără România. Se pare că noi suntem singura țară europeană care s-a grăbit să aloce 2% din PIB pentru apărare. Mai direct spus, pentru înarmare. Drept compensație președintele Klaus Iohannis a fost primit la Casa Albă.
Despre SUA chiar americanii spun că mai degrabă este o afacere decât o țară. Înainte de orice interesele americane sunt de ordin financiar. Întâi banii, apoi prietenia. Așa se face că în timp ce președintele Trump aduce laude nemăsurate Poloniei ambasadorul american la București, Hans Klemm, apostrofa guvernul român pentru intenția acestuia de a introduce impozitul pe cifra de afaceri.
Rapiditatea cu care ambasadorii străini sar în apărarea firmelor străine este cu adevărat înduioșătoare. Ar fi de remarcat faptul că Liviu Dragnea dorește să urmeze în domeniul impozitării firmelor străine exact modelul polonez. Dar fiecare țară cu politica ei fiscală. Ambasadorul american ar trebui pus la punct. Eventual să vorbească despre desființarea vizelor pentru români.
Interesele americane în România sunt tot atât de mari pe cât sunt interesele americane în Polonia. De unde vine tratamentul inegal? Din poziția obedientă a autorităților de-a lungul timpului față de SUA, a politicii externe cu capul plecat. Cu toate acestea România este cea mai pro-americană țară din UE, din Europa de Est.
