Asculta acest articolDeși s-a decretat demult moartea ideologiilor, a celor unanim acceptate ca expresii ale democrației, stânga rămâne stângă, iar dreapta se încăpățânează să se prezinte ca o soluție mai adecvată pentru dezvoltarea societății moderne.
Se spunea că dreapta adună și stânga împarte. După un ciclu în care dreapta guvernează, și teoretic adună, vine stânga și împarte după nevoile sociale, nu după merit.
După o perioadă în care dreapta s-a lăsat sedusă de stânga, acceptând formarea USL, sfârșind prin a se declara păcălită, stânga a înflorit, iar dreapta s-a ofilit. PNL a ieșit din USL ca o găină jumulită. Și-a pierdut și un picior, ALDE, rămas să susțină în continuare mersul falnic al PSD spre un scor de 46%.
Dacă PNL își caută un drum, după ce a constatat că fuziunea cu PDL nu i-a adus mai multe voturi, iată că și ALDE începe să resimtă ca pe un handicap alianța cu PSD.
Călin Popescu Tăriceanu, politician care nu a încetat să se declare adept al dreptei, pare să se fi săturat de pomenile pe care PSD le împarte dintr-un sac ce pare să fie fără fund.
Cum câinii nu umblă cu colaci în coadă și din economie nu curge la infinit lapte și miere, liderul ALDE propune o măsură de dreapta, radicală. Nici mai mult, nici mai puțin, Tăriceanu propune să nu se mai dea ajutoare sociale și celor care sunt apți de muncă. La prima vedere pare o propunere de bun simț.
Cine poate munci și nu muncește de ce să primească ajutoare de stat? PSD poate răspunde că oamenii nu-și găsesc locuri de muncă și prin urmare trebuie ajutați. ALDE răspunde că din moment ce se simte pe piața muncii o penurie de mână de lucru rezultă că numai cine nu vrea să muncească nu muncește.
Cine are dreptate? Cei care primesc ajutoare sunt de partea PSD. Mediul privat, cei care plătesc impozite și taxe, nu văd cu ochi buni pomenile sociale ale PSD. Deci, teoretic, sunt de partea ALDE. Dincolo de aceste considerente, de ordin social din partea PSD, de ordin economic din partea ALDE, se profilează o primă dispută majoră în coaliția de guvernare.
S-ar cuveni ca fiecare partid să-și apere punctul de vedere până la capăt. Nu este greu de ghicit cine va ceda. PSD a pornit pe un drum și nu dă înapoi. Va continua să ofere avantaje financiare, muncite și nemuncite, celor care consideră că reprezintă bazinul său electoral.
Dacă ALDE nu reușește să impună măsuri economice de dreapta cu timpul își va pierde electoratul. Și nu-și poate permite să piardă prea mult, pentru că abia se ridică peste pragul electoral.
Mai mult ca sigur, Tăriceanu nu va reuși să-și impună punctul de vedere în fața lui Liviu Dragnea. Dar de aici până la ruperea alianței este cale lungă. Cele două partide au mai multe interese comune, au de schimbat legi importante care să-i pună la adăpost de abuzurile instituțiilor de forță, cum spun ei.
Pe de altă parte, ALDE trebuie să se grăbească să vină în întâmpinarea mediului de afaceri pentru că mai târziu își va face simțită prezența PNL. După alegerea unui nou lider, PNL nu are altă soluție decât să demonstreze că poate fi o alternativă la actuala guvernare. Dacă va rata direcția și după alegerea unui nou lider, PNL riscă să aibă soarta PNȚCD.
Tăriceanu, la rândul lui, spre deosebire de PSD, simte că trebuie să tragă pe dreapta până nu este prea târziu. ALDE se vede obligat să țină seama de eventualele modificări de atitudine ale viitorului PNL, condus de un Ludovic Orban, să zicem.
Împins spre dreapta de un PNL care se ia în serios, ALDE va începe să-și pună întrebarea dacă mai merită să stea în umbra PSD. Abia atunci va începe adevărata dispută în actuala coaliție de guvernare.
