Asculta acest articolGestul lui Tăriceanu de a retrage ALDE de la guvernare se pretează multor interpretări. Momentul este bun, crucial. Începe campania electorală pentru alegerea președintelui. Deci toate partidele sunt interesate pentru găsirea unor soluții din care să câștige ceva. Doi: până la alegerile parlamentare mai este doar un an și câteva luni și nu merită să se organizeze alegeri anticipate.
Dincolo de aceste considerente se pot avansa o serie de variante. Deocamdată fiecare partid are propria opinie despre ce este de făcut.
Cea mai radicală poziție vine din partea PNL: moțiune de cenzură și alegeri anticipate. Lui Ludovic Orban îi răspunde Victor Ponta: este o prostie sau un joc politic ascuns. Pro România propune să se aștepte venirea guvernului în parlament pentru a cere un vot pentru restructurare. Atunci se va vedea dacă PSD reușește să adune 234 de voturi. Dacă se va demonstra că nu are majoritate, premierul Dăncilă își va da demisia.
USR cere alegeri anticipate, fără să explice cum se va ajunge la acest lucru. UDMR declară că nu susține guvernul PSD și în cazul unei moțiuni de cenzură va vota pentru demitere. Călin Popescu Tăriceanu, artizanul acestei mișcări politice, afirmă că ALDE se va comporta ca un autentic partid de opoziție și în cazul unei moțiuni va vota ca atare, adică pentru căderea guvernului. Evident, la fel va proceda și PMP.
Opiniile în PSD sunt împărțite. Viorica Dăncilă este hotărâtă să nu lase guvernarea din mână. Rămâne pe poziție, deși sunt voci în PSD care cer ieșirea de la guvernare.
În linii mari, acestea sunt opiniile la zi ale partidelor parlamentare. În perioada următoare ele se vor nuanța, în funcție de calculele pe care și le fac legate de alegerile prezidențiale. Ieșirea ALDE de la guvernare schimbă nu atât echilibrul de forțe, cât modifică șansele fiecărui candidat prezidențial.
ALDE a dat lovitura. Buturuga mică a răsturnat carul mare al guvernării PSD. Tăriceanu iese cu fruntea sus dintr-o cumetrie politică nu atât pentru că și-a scos partidul de la guvernare, cât pentru susținerea candidatului prezidențial Mircea Diaconu, împreună cu Pro România.
Mircea Diaconu nu este un candidat de care să nu se țină seama. El vine cu un program propriu, nu cu programul celor două partide. Nici de stânga, nici de dreapta, nici de sus, nici de jos, Mircea Diaconu vrea să fie președintele care abolește orice constrângere ideologică. Are fler, prezență de spirit, este combatant când este cazul, are putere de convingere, dar și soluții de bun simț. Cum să lupți cu un asemenea candidat, fie că susții un program de dreapta, ca Iohannis și Barna, fie că reprezinți un partid de stânga, ca Viorica Dăncilă? Prin vervă, printr-un exercițiu de mare actor, dar și prin cultură, niciun contracandidat nu-l poate pune în umbră. El propune “combaterea corupției”, nu “lupta împotriva corupției”. El spune că “nu se bate” cu adversarii, ci că intră într-o competiție cu ei. Pe scurt, actorul și scriitorul Mircea Diaconu propune un nou limbaj politico-electoral. Va prinde la populație? Nu știm. Cert este că el lărgește cercul celor cu șanse reale de a intra în turul doi de la trei la patru.
Desigur, există o parte ascunsă a lucrurilor, una ce ține de teoria conspirației. Diaconu ar fi scos la înaintare pentru a-i reduce șansele lui Klaus Iohannis de a obține un nou mandat. Forțe oculte, din umbră, prin noul candidat-surpriză l-ar ajuta indirect pe Dan Barna să ajungă președinte. Speculații după speculații. De fapt acesta este și farmecul ascuns al politicii, drogul care-i face pe oameni să urască politica, dar să se lase prinși în jocurile ei mai mult sau mai puțin murdare.
Pe termen mediu și lung, se poate previziona că lucrurile se vor aranja în favoarea PSD. În niciun caz guvernarea viitoare nu va fi de stânga. Vine vremea partidelor de dreapta. Că puterea se va concentra în jurul PNL sau a USR-PLUS este mai puțin important. Că ALDE se va reîntoarce spre dreapta iarăși este o certitudine.
Unificată sau nu, în următoarea perioadă dreapta va conduce România. Să vedem cu ce rezultate.
