Asculta acest articolDupă ultimele isprăvi se poate afirma cu certitudine că PSD şi-a salvat corupţii, dar şi-a înarmat şi adversarul, oferindu-i şansa de a lupta de la egal la egal. Disputa dintre PSD şi opoziţie a atins punctul culminant.
Guvernul Grindeanu a adoptat ordonanţele de urgenţă care reprezentau obiectul disputei: modificarea codului penal. Motivaţia guvernului PSD: stoparea abuzurilor DNA. Acuzaţia opozanţilor: o lovitură dată luptei anti-corupţie.
Efectele modificărilor aduse unor articole din codul penal şi de procedură penală pot fi clasificate în funcţie de obiectivele urmărite de fiecare tabără. PSD invocă o justiţie corectă, neselectivă, care să nu poată fi folosită în scopuri politice, de distrugere a adversarilor. Se invocă revenirea la normalitate, o reală separaţie a puterilor în stat.
Opozanţii reclamă o intervenţie în forţă în problemele justiţiei, o încercare de distrugere a statului de drept. Preşedintele Iohannis, PNL şi USR susţin punctul de vedere al DNA, al CSM, precum şi a unei bune părţi a societăţii civile.
Stând strâmb şi judecând drept, şi de o parte şi de alta a existat şi există un abuz de legalitate. Articolele incriminate de PSD au fost adoptate cu scopul de a controla clasa politică, de a instaura frica în societate. Ele au fost legale, la fel cum legale sunt şi modificările actuale.
Observăm astfel că toată lumea are dreptate, mai exact dreptatea lui. Justiţiei i s-a făcut un cadou atunci când s-au introdus în codul penal articole care le-au dat practic procurorilor mână liberă. PSD acuză înfiinţarea instituţiei denunţătorului.
Unul îşi aduce aminte după cinci ani că i-a dat cuiva mită şi fără să prezinte nicio dovadă cel denunţat intră în puşcărie, iar denunţătorul este iertat. Prin modificările adoptate de guvern, timpul în care poate fi denunţată o faptă penală s-a redus la şase luni. Este doar un exemplu.
Suntem în faţa unui abuz de legalitate? Cei care au adoptat articolele azi dezincriminate au abuzat, la rândul lor, de legalitate? Se mai adaugă alte modificări care privesc abuzul în serviciu, sancţiunile, pedepsele etc.
Cum niciodată dracul nu este atât de negru, şi cam întotdeauna dreptatea este la mijloc, această dispută are o puternică încărcătură politică. Dacă nu se modifica nimic, riscul ca PSD să fie decimat era unul care trebuie luat în calcul.
După scoaterea, cel puţin teoretică, a SRI din zona justiţiei, DNA primeşte o lovitură. Nu este una de graţie, existând în continuare destule articole de lege care le dau procurorilor dreptul de a lupta împotriva corupţiei. Nu dispare nici lupta anti-corupţie, nici corupţii care vor fi deferiţi justiţiei.
Doar că va fi mai greu de dovedit. Fără ascultatul telefoanelor de SRI, cu denunţători cu memoria limitată la şase luni, şi mai ales cu o majoritate parlamentară decisă să-şi apere drepturile de a legifera, chiar şi în folos propriu, lupta anti-corupţie intră într-o nouă etapă.
A apărut un nou jucător: societatea civilă. Protestele de stradă, presiunea exercitată de mass media, vor suplini într-o anumită măsură lejeritatea anchetelor derulate sub acoperirea articolelor modificate acum. Cu mai multă muncă, nu este exclus să se înregistreze rezultate mai bune.
O scădere semnificativă a actelor de corupţie. Câştigul cel mai mare ar fi ca România să scape de eticheta de cea mai coruptă ţară. Cântând zi şi noapte că luptăm împotriva corupţiei ne-am făcut o imagine de ţară primitivă, nedemocratică, neguvernabilă.
Unde se va ajunge? În realitate, toţi politicieni răsuflă uşuraţi. Modificările le priesc şi lor. Dacă PSD nu opera aceste modificări, partidele de opoziţie nu aveau nicio şansă să se reinventeze.
Prin aceaste modificări, discutabile, opoziţia a primit un nesperat cadou accesul spre populaţia nemulţumită, un acces pe care nu l-au avut în campaniile electorale de anul trecut. Din punctul de vedere al echilibrului dintre putere şi opoziţie abia acum se intră în normalitate. PSD va afla în curând că încercând să-şi salveze corupţii, în realitate şi-a înarmat adversarul.
