Asculta acest articolCelebrarea celor 99 de ani de la unirea Transilvaniei cu România care precede Centenarul de anul viitor se desfăşoară tot sub semnul dezbinării. Dacă anul trecut preşedintele Klaus Iohannis nu i-a invitat în tribuna oficială şi la recepţia de la Palatul Cotroceni pe preşedinţii celor două camere ale parlamentului, anul acesta cei doi preşedinţi au refuzat ei invitaţia lansată de preşedintele ţării.
Cu atât mai interesant este de văzut ce se va întâmpla de Ziua Naţională în 2018. Va fi din nou rândul preşedintelui Iohannis să nu-i invite pe Călin Popescu Tăriceanu şi pe Liviu Dragnea la manifestările oficiale. Asta în cazul în care se va păstra intactă componenţa primilor trei oameni din stat.
Împărţită în două, Treimea statului român nu funcţionează ca o maşinărie nici în momentele de cumpănă. Totul este subsumat intereselor politice. De Ziua Naţională cel mai important partener strategic i-a făcut României un cadou otrăvit. În loc de felicitări, SUA, prin Departamentul de Stat, a publicat pe site-ul său un comunicat prin care cere Parlamentului României să nu adopte legile justiţiei pentru că ele ar stopa lupta anti-corupţie. Considerat un amestec nepermis în treburile interne ale unei ţări suverane, Comunicatul a trezit nedumeriri în toate mediile. Cătălin Predoiu, fostul ministru de Justiţiei, deşi membru PNL, a fost neplăcut surprins de tonul Comunicatului considerând şi el un nepermis amestec în treburile interne ale unei ţări suverane. Dacă SUA, la Conferinţele de pace de la Paris a fost un real sprijin pentru România, politica ei nu s-a schimbat nici acum. Dimpotrivă, a semnat un contract cu ţara noastră prin care ne furnizează arme de 4,3 miliarde de dolari. Banii sunt plătiţi de România. Securitatea este scumpă. Sfaturile sunt ieftine.
În acest context tensionat se celebrează Ziua Naţională. Astfel se intră în antecamera Centenarului.
În numele Parlamentului României s-a transmis un contra-comunicat adresat Departamentului de Stat american. Evident, partidele de opoziţie profită de situaţie se critică dur acţiunea majorităţii. Era necesar să se dea un răspuns? Şi aici părerile sunt împărţite. Dacă se invocă suveranitatea, mândria naţională, trebuia dată o replică. Dacă se ia în considerare că nu este vorba despre o ţară oarecare, atunci ar trebui nu doar să trecem cu vederea afrontul, ci să ne conformăm indicaţiilor venite din SUA. Cea mai autorizată voce, a preşedintelui, nu s-a făcut auzită.
Cu sau fără un scandal punctual, Ziua Naţională îşi urmează tradiţia bazată pe disensiuni. Interesant este că în ultima vreme Bucureştiul a acaparat cu totul Unirea. Alba Iulia, simbolul Unirii, a intrat într-un con de umbră. Nu se mai discută nici de Rezoluţia de la 1 Decembrie 1918. Articolele rezervate minorităţilor sunt trecute cu vederea. Au dispărut şi preocupările privind echilibrul dintre provincii. Se prefigurează o ruptură de ordin economic şi cultural din ce în ce mai pronunţat între Bucureşti şi restul ţării.
Ardelenii se arată cei mai preocupaţi de modul în care se organizează Centenarul. Mai precis, sunt deranjaţi de lipsa de preocupare privind organizarea Centenarului de care dă dovadă guvernul. Dacă România s-a simţit tratată de SUA ca o colonie, Transilvania se simte la rândul ei o zonă de mâna a doua, o colonie a Bucureştiului, devenind mai degrabă Capitala Bugetului spre care se îndreaptă impozitele contribuabililor. Autonomia locală din punct de vedere financiar este tot mai strâmtorată de un centralism tot mai agresiv.
Dar Ziua Naţională continuă să fie o mare sărbătoare, indiferent de conjucturi politice şi economice.
România are 99 de ani. Peste un an va avea o sută de ani. Să-i spunem bătrânei şi totodată tinerei noastre ţări, “La mulţi ani!”
