Asculta acest articolCând disputele politice se desfășoară în jurul unor idei, a unor principii, este normal să fie discrepanțe între actorii politici. Fiecare partid vede reformarea unui sector în felul său. O măsură luată poate avea sau nu poate avea succesul scontat. De exemplu PSD a propus transport gratuit pe calea ferată pentru studenți în ideea că va încuraja turismul. Este greu de spus dacă industria turistică a avut de câștigat în urma acestei măsuri, dar este sigur că CFR a suportat pierderile.
În această perioadă se constată un lucru ciudat: partidele nu pot cădea de acord asupra unor cifre. De exemplu Raluca Turcan, ministrul Muncii, afirmă că sporurile la salarii sunt cuprinse între 15 și 85%. PSD o contrazice.
Tot așa PNL afirmă că salariile și pensiile au crescut cu anumite procente, în timp ce PSD afirmă că au scăzut.
Pentru a ști cum stăm trebuie să i se dea prioritate statisticii. Într-adevăr guvernul anunță că 2021 va fi anul analizelor fiscale. Cu alte cuvinte, situația este atât de încurcată încât este nevoie de un an întreg pentru a afla cum stăm.
Se înțelege că în această perioadă nu se stă pe loc. Încep să se ia anumite măsuri. Nu sunt măsuri de sută la sută. Mai degrabă sunt niște cârpeli, mici ajustări care dau impresia că reforma a început.
Un prim exemplu a dat parlamentul votând eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari. În mod neașteptat UDMR nu a votat eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari. Nu neapărat din spirit de solidaritate cu foștii parlamentari, ci pentru că ar fi dorit să se renunțe la toate pensiile speciale la pachet.
Nici în ceea ce privește pensiile speciale nu există date concrete. Cei care sunt pentru eliminarea acestor pensii vorbesc despre sume uriașe, în timp ce alții spun că nu sunt chiar atât de mari.
Dacă se va lua în serios promisiunea că 2021 va fi anul analizelor fiscale vom afla exact cât de mari sau cât de mici sunt pensiile speciale.
Orice domeniu, orice instituție este luată în discuție, există date controversate. Nici criptarea operațiunilor din timpul celui de-al doilea război mondial nu a fost mai sofisticată decât situația fiscală din România anului 2021.
Tocmai pentru că nu se cunosc cifrele exacte nu este ușor de adoptat bugetul.
Joi trebuia să fie supus votului în parlament. S-a amânat pentru vineri. Nu este sigur că de vineri nu va fi amânat pentru altă dată.
România se sufocă sub cifre. S-a ajuns atât de departe încât s-a dat publicității și salariul Patriarhului Daniel. Despre care se spune că ar fi de 23.000 de lei. Tot din cauza datelor contradictorii, un parlamentar propune impozitarea bisericilor.
Sindicatele nu așteaptă terminarea analizelor fiscale. Orice intenție de tăiere este urmată de proteste de stradă.
Aparatul de stat este atât de puternic încât nu permite luarea unor măsuri care să afecteze veniturile. Nicio analiză fiscală, nici dacă ar fi făcută de Sfântul Petre, nu-i va convinge pe liderii sindicali să renunțe la drepturile odată câștigate.
În fond ce se cere? O echilibrare a veniturilor salariaților din privat cu salariile la stat.
Singura măsură acceptabilă și corectă ar fi o scădere semnificativă a impozitării salariilor în domeniul economiei private. Sunt multe salarii minime, dar din cei 2.300 de lei statul ia aproape jumătate. Adunând și celelalte taxe și impozite, naționale și locale, se poate ușor constata că munca în România este supraimpozitată.
Practic, statul ar trebui să renunțe la această supraimpozitare.
Atunci de unde să adune banii cu care se susține întregul eșafodaj al statului? Vreo trei milioane de cetățeni susțin întreaga povară a statului, cu instituții, cu parlamentari, cu funcționari, cu polițiști, cu oameni din justiție, cu ambasadori, cu ajutoarele de stat, cu pensii etc. etc. etc.
Așa funcționează toate statele din lume. Nu s-a inventat alt mijloc de susținere a unei țări decât prin taxe și impozite.
Problema este că unii poartă pe umeri poveri mai mari, fără vouchere de vacanță, fără sporuri de praf, de stat la calculator, de muncă sub stres și Dumnezeu mai știe ce.
Cartea albă a analizelor fiscale va fi o lectură interesantă. Dar chiar crede cineva că va fi dusă la bun sfârșit această muncă titanică?
