Asculta acest articolGeneralul Iarnă, cum se spune, a fost cât se poate de binevoitor cu guvernul încă nou. Nu a avut parte de drumuri înzăpezite, de presiuni scăzute la gaz din cauza frigului năpraznic. Așadar, cabinetul Cioloș nu a dat examenul zăpezii. Prin urmare stă undeva sus în preferințele alegătorilor. Darnice au fost și insitutele de sondare a opiniei publice, astfel că principalele forțe politice pășesc în anul electoral la egalitate, 40% PNL, 40% PSD. Foarte, foarte sus. Au de unde cădea.
2015 s-a terminat așa și-așa. Nici foarte rău, dar nici foarte bine. PSD a pierdut guvernarea, dar nu se poate spune că PNL a câștigat-o. Cel puțin cu un picior la guvernare, liberalii pornesc în anul electoral cu un moral ceva mai ridicat decât pesediștii. Liviu Dragnea parcă simte că nu tot partidul este alături de el. Victor Ponta a început să meșterească ceva încă din ajun de Crăciun. Este limpede că ceva îl nemulțumește din moment ce nu a pășit în sediul partidului de când nu mai este prim ministru. Probabil își face un plan de revenire, dar mai mult decât la alte partide, la PSD când cineva nu mai este șef nu mai reprezintă nemic și nimeni nu mai dă doi bani pe el. Este greu de crezut că lucrurile vor sta altfel în cazul lui Victor Ponta decât au stat în cazul lui Mircea Geoană. Dar nu este exclus să zguduie puțin partidul, nu mult, însă destul ca să-l încurce la alegerile locale din iunie.
PNL pășește în anul electoral cu fruntea doar pe jumătate ridicată. Președintele Iohannis nu se dovedește chiar un tătuc care să protejeze cu orice preț partidul care l-a propulsat în fruntea țării. Lasă partidul să-și urmeze drumul ca și când ar fi un președinte total echidistant. Cum intrăm în an electoral se va vedea cât de dispus este președintele să rămână departe de frământările electorale. Vom vedea dacă ține la realizarea unui echilibru pe scena politică, așa cum ar fi normal. Adică niciun partid să nu aibă toată puterea. Să câștige fiecare ceva, astfel încât să existe un control democratic al nivelul fiecărui consiliu local, și mai ales la nivelul consiliilor județene.
Cum președinții de consilii județene nu sunt aleși direct, ci prin formarea unor majorități, este imperios necesar să existe un echilibru de forțe. De pildă într-un județ ca Satu Mare, este previzibil că cele trei partide PSD, PNL și UDMR își vor împărți cam 90% din mandate, restul revenind altor partide, ALDE, PMP având primele șanse. Întotdeauna a fost de dorit ca puterea locală să fie împărțită astfel încât lucrurile să funcționeze cât de cât normal. În 2016 este previzibil că UDMR va avea cel mai mare număr de consilieri județeni, iar PNL și PSD își vor împărți locul doi și trei. Cum vor negocia funcțiile? Ca întotdeauna, relațiile inter-personale vor avea prioritate. Dincolo de acestea trebuie să existe un minim acord politic, începând de sus până jos.
Cu ce se vor deosebi alegerile locale din 2016 față de cele din 2012? Aceasta este întrebarea care va frământa opinia publică și partidele în următoarele cinci-șase luni. În orice caz, nu va fi spre binele nimănui ca după alegeri să nu mai existe aproape deloc opoziție. Marele experiment USL nu și-a dovedit viabilitatea până la capăt. Ba se poate spune că a fost un dezastru, dând frâu liber abuzurilor de tot felul. Dacă nu se spărgea USL și câștiga alegerile prezidențiale Victor Ponta, nu mai era mult până la dictatura majorității absolute. Nu este aceeași situație în cazul PNL și a președintelui Iohannis. Pentru că se nasc contra-forțe. Pășim în 2016 având senzația că este pe cale să se instaureze un echilibru al forțelor politice, așa cum îi stă bine unei societăți care se pretinde democratică.
