Asculta acest articol
Mai mult cumetrie decât parteneriat, actuala coaliţie de guvernare în care nu se ştie cine este prima vioară, pare să meargă paralel cu realitatea din ţară.
Aflat în SUA, preşedintele Iohannis îi anunţă pe românii stabiliţi în ţara tuturor posibilităţilor că situaţia în ţară este bună şi există creştere economică.
Aserţiunea nu poate fi comentată. Poate că privită de sus, aşa se vede România.
De undeva, dintr-un birou din imensa clădire a Casei Poporului, surprinz]nd un anume unghi, s-a ajuns la concluzia că indemnizaţiile parlamentarilor trebuie majorate cu 25%. De asemenea, şi salariile primarilor. Zis şi făcut.
O privire câş din Palatul Victoria îl determină pe premierul Nicolae Ciucă să lupte pentru majorarea pensiilor cu 16%. Dar majorarea nu se face diferenţiat, adică pensiilor sub două mii şi trei mii de lei cu un procent mai mare, de cel puţin 25% ca să fie în ton cu majorările demnitarilor, iar pensiile mari cu 2-3 procente. Aşa s-ar cuveni, aşa ar fi corect, aşa ar fi uman. Dar se pare că există o chichiţă juridică, strecurată în chip viclean în legislaţie, care consacră dreptatea socială după procente. Astfel că la o majorare de 15 procente, cel cu pensia de 1500 de lei va primi 225 de lei, iar cel cu pensie de şapte mii de lei va primi în plus 1050 de lei. Cât va primi pensionarul care are o pensie de o sută de mii de lei? Va primi 15.000 de lei. Adică echivalentul a 10 pensii de câte 1500 de lei pe lună.
Aşa cum preşedintele s-a uitat pe statistică şi a văzut că România are creştere economică, la fel ar fi firesc să se uite şi guvernanţii la cifre şi să constate că tratând lumea la procent nu fac altceva decât să mărească decalajul dintre demnitari şi poporul de rând, în acest context putându-se folosi fără termenul de prostime.
Chiar dacă nu ar exista decât zece pensii speciale şi tot ar fi o nedreptate să majorezi toate pensiile cu acelaşi procent.
În această luptă corp la corp dintre PSD şi PNL pe tema majorării pensiilor, cel ce va pierde pe termen lung este PNL. Sub mandatul premierului Ciucă, PNL a renunţat la absolut toate principiile care-l consacră ca partid de dreapta. Degeaba spui, parafrazându-l pe Lenin, învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi, că singura soluţie în situaţii de criză sunt investiţiile, investiţiile, investiţiile, dacă acestea sunt greşit direcţionate.
Starea de spirit din România intrată din criza pandemică direct în criza energetică, de fapt economico-financiară, este similară celei din perioada ultimului deceniu al erei comuniste. Diferenţa dintre demnitari, dintre bugetarii de lux şi poporul de rând este comparabilă cu diferenţa dintre nomenclatura comunistă şi populaţia sărăcită. La acest trist tablou, PNL îşi aduce aportul din plin. Cu toate că PNL deţine funcţia de prim ministru, guvernarea actuală are toate datele pentru a fi catalogată drept o guvernare de stânga.
Râvnind la electoratul PSD, ignorând cu totul propriul electorat, PNL a ales să se înscrie într-o cursă populistă cu social-democraţii. Discursul liberalilor nu se diferenţiază de cel al social-democraţilor. Există doar o diferenţă de nuanţă, nu de substanţă.
În aceste condiţii rotativa la funcţia de prim ministru se va face fără probleme. Nu se mai adună mere cu pere, ci se pun în acelaşi coş nişte ouă gata clocite.
Dacă printr-o mişcare politică deşteaptă şi-ar face apariţia o a treia cale, PSD şi PNL, cât de mari se consideră ele, şi-ar putea analiza greşelile din timpul guvernării comune din poziţia de partide de opoziţie.
Atâta vreme cât PNL s-a molipsit de stângismul pesedist, cele două partide politice îmbătrânite, fără vlagă, demonstrează zi de zi că nu au capacitatea de a scoate România la liman după seria de crize înlănţuite parcă după modelul tulpinilor dezvoltate de Covid.
Fii primul care comentează