Şcoala pregăteşte în masă analfabeţi funcţional

Asculta acest articol

Interviu cu jurnalistul Vasile Nechita.

Recent, a văzut lumina tiparului cartea intitulată Redactarea – o deprindere neglijată în şcoală, al cărei autor este Vasile Nechita, jurnalist la Informaţia zilei. Conţinutul acestei lucrări constituie tema interviului de mai jos.

– Cum aţi ajuns să optaţi pentru abordarea acestei teme?

– Am lucrat vreo 15 ani ca jurnalist în domeniul educaţiei, aşa că am ajuns să cunosc sistemul oarecum din interior. În aceste condiţii, constatat că scrisul rămâne încă o provocare pentru majoritatea cadrelor didactice. Am depistat şi câteva hibe în procesul de comunicare şi le-am exemplificat.

– Ce probleme de comunicare se întâlnesc în cazul profesorilor?

– Meseria profesorului de orice specialitate (nu doar a celui de română) este de a comunica. Asta face orice profesor în fiecare zi de lucru. Problema este cum o face, în ce măsură este sau nu înţeles, nu doar de elev, ci şi de alte persoane cu care comunică.

– Nu credeţi că, prin exemplele date, aţi provocat reacţii adverse în rândul breslei dascălilor?

–  Am luat în calcul acest element şi am încercat să-l abordez cu o oarecare discreţie (de pildă, omiţând numele unor dascăli). În principiu însă, mi-am asumat acest risc în schimbul unei contribuiţii la îmbunătăţirea procesului de comunicare.

– Puteaţi să trataţi tema fără a utiliza exemple…?

– Da, puteam să abordez subiectul la modul general, teoretic. De altfel, societatea este plină de oameni cu doctorate în generalităţi, dar scrisul la modul general duce la lipsa clarităţii şi a impactului la cititor. De multe ori, un exemplu este mai lămuritor decât zeci de pagini de teorie. E uşor să spui: textul trebuie să fie clar, coerent, concis, fraza să fie scurtă. Cuvinte frumoase, nimic de zis, dar care nu devin lămuritoare decât prin puterea exemplelor.

– Aţi arătat lipsuri chiar şi în cazul unor profesori universitari şi scrieţi despre o reformă a programei şcolare de limba română. Cum vedeţi aceste evoluţii?

– Andra Şerbănescu (profesor universitar de română care dă lecţii de scriere!) şi Septimiu Chelcea, profesor de sociologie, comit erori impardonabile de construcţie a textelor. În cazul Ioanei Both, este vorba despre scrisul cu o viclenie demnă de un politician versat în manipularea publicului. Chiar dacă scrisul ei este deosebit de meşteşugit ca tehnică, sub raport etic şi al corectitudinii evaluării, isprava sa este cu atât mai gravă. În schimb, Mina Maria Rusu şi Eva Monica Szekely propun, după părerea mea, o reformă cât se poate de rezonabilă a programei şcolare, deşi nefinalizată încă.

– De fapt, ce aţi urmărit prin publicarea acestui volum?

– Am scris acest text cu gândul de a fi util cititorilor, vizând cu prioritate profesorii şi studenţii facultăţilor de filologie (de litere, cum se numesc acum), dar şi alte categorii de persoane interesate în redactare. Cu toată supărarea pe care probabil că am provocat-o unora, fie şi numai semnalarea greşelilor din comunicatele de presă ale profesorilor sau din rapoartele anuale ale inspectoratului şcolar vor fi de ajutor celor care redactează texte. Abordarea urmăreşte scoaterea intuiţiei şi a amatorismul din instrucţiunile de redactare, iar textul este accesibil şi practic.

– Aţi abordat şi raportul gramatică-redactare…

– Da, este una dintre curiozităţile sistemului nostru de învăţământ, care pune căruţa înaintea boilor. Adică, în şcoală se învaţă temeinic gramatica, dar se neglijează redactarea (compoziţiile scrise). Însă gramatica este doar un instrument care sprijină scrisul.

– În ce fel îl va ajuta pe cititor lectura acestei cărţi?

– Şcoala românească nu-i învaţă pe elevi tehnicile de redactare a unui text (de orice fel: eseu, referat, recenzie, raport de activitate etc.). Citim adesea texte în care ideile se succed de-a valma, aleator, la voia întâmplării, fără o ordine logică. Rezultatul este că nu înţelegem ce vrea să spună autorul, deşi cuvintele ne sunt familiare. Am citit comunicate ale unor profesori, scrise cu cuvinte româneşti – mai mult, scrise impecabil sub raport gramatical -, dar nu le înţelegeam când eram în etapa de a da un titlu. Adică textul era atât de încâlcit încât nu sesizam ideea de bază.

Pe scurt, prin tehnicile de redactare, cât şi prin exemplele redate în volum, toţi cei care comunică vor afla cum se poate redacta un text mai clar. Ca o consecinţă, efortul de învăţare al elevilor va fi diminuat, iar analfabetismul funcţional va fi redus.