Asculta acest articol
În actualul context politic, naţional şi internaţional, preşedintele Iohannis cu România lui educată pare ridicol.
Cui îi mai pasă de Educaţie, cu majusculă? Profeţii croncănitori anunţă o criză economică, anunţă criza crizelor sau “mama crizelor” cum nu s-a mai văzut.
Fiecare ţară are propria ei agendă, din care, din când în când, câte un punct se potriveşte întâmplător cu câte un punct din agenda altei ţări.
De exemplu în Franţa se discută despre modalităţile de a obliga multinaţionalele să plătească impozite. În anul 2019 impozitul pe profit al colosului Amazon a fost 0%. Ca de altfel în toate ţările UE, cu excepţia Luxemburgului unde şi-a plasat Jeff Bezos cartierul general al ingineriilor fiscale pe care, de altfel, le practică marile corporaţii.
În acest context trebuie plasată şi dezminţirea dată de Ludovic Orban că este o ştire falsă cum că se pregăteşte un proiect de lege prin care marile firme străine ar fi impozitate.
Cum să fie impozitate? De ce să plătească taxe şi impozite la stat când acest lucru îl fac foarte bine firmuliţele româneşti? Eu unul nu înţeleg cum vine chestia cu “investitorii strategici” care nu numai că nu plătesc impozite, dar primesc şi ajutoare de la statul român. Ca să creeze locuri de muncă. Dar parcă este prea puţin. În sfârşit sunt probleme pe care omul de rând nu este neapărată nevoie să le înţeleagă. La ce-i foloseşte omului de rând să afle, când intră într-un supermarket, că banala pilă pentru unghii, de unică folosinţă, este fabricată în Spania?
Să lăsăm altora dezlegarea misterelor legate de multinaţionale şi să revenim la “România educată”. Până la urmă proiectul acesta prezidenţial prinde sau nu viaţă? Este un proiect “de suflet” al fostului profesor de fizică sau al preşedintelui? Presupunând că va fi implementat în cei trei ani rămaşi din mandatul prezidenţial de zece ani, avem siguranţa că, în cazul că viitorul preşedinte va fi candidatul PSD, acest ambiţios proiect numit “România educată” va fi dus mai departe în forma gândită de iniţiator?
Nici dacă PNL va rămâne la guvernare după 2024 nu există nicio garanţie că măsurile luate în această perioadă, de guvernul coaliţiei PNL-USR PLUS – UDMR vor avea o continuitate.
În mod paradoxal, schimbările radicale, sau mai degrabă bruşte, nu au loc la schimbarea culorii politice a guvernului, ci în timpul guvernării. Astfel, PSD a oferit României trei guverne în trei ani, fiecare cu propriul lui program. Cei au avut în comun guvernele Grindeanu, Tudose, Dăncilă? Nu putem vorbi despre o continuitate nici în cazul guvernelor Orban şi Cîţu. Devenită mult mai vizibilă din cauza campaniei interne şi în cazul PNL mai degrabă putem vorbi despre discontinuitate. Sunt multe diferenţe de abordare a diferitelor probleme tratate de Orban şi Cîţu atât de diferit încât ai impresia că fac parte din partide diferite.
De aici se mai desprinde o idee, cât se poate de neaşteptată. Dacă Orban şi Cîţu au guvernat diferit, nu au putut fi aduşi la acelaşi numitor, înseamnă că nu preşedintele Iohannis deţine controlul. Dacă nici acum nu deţine controlul, cum putem avea siguranţa că după terminarea mandatului proiectul “România educată” va fi continuat în datele sale esenţiale? A face educaţie este una, iar a obliga multinaţionalele să plătească dări la stat, ca orice firmă românească este alta. Mult mai greu este să faci educaţie.
Dacă învăţământul şi-ar fi urmat cursul firesc, adică din bine în mai bine, cu siguranţă s-ar fi găsit şi soluţii pentru a face multinaţionalele să plătească impozite în ţara în care lucrează şi fac profit.
Este un mod de a spune că educaţia este soluţia pentru orice problemă. Asta vrea să transmită preşedintele prin proiectul său de suflet. Din păcate este prea târziu. Au trecut deja şapte ani de când profesorul Klaus Iohannis este preşedintele României. Mai are doar trei ani. O perioadă cu foarte multe necunoscute.
Cu Florin Cîţu preşedinte PNL şi Dacian Cioloş preşedinte USR PLUS, cum vor evolua relaţiile din coaliţia de guvernare după congresele din 25 septembrie şi 2 octombrie? Se va rupe PNL dacă Ludovic Orban pierde preşedinţia PNL? Nimic nu este expus. Orice variantă este posibilă pentru că asta ne învaţă trecutul. Toate coaliţiile de guvernare s-au spart. Din 2004 toate guvernele au stat sub asediu. Doar Călin Popescu Tăriceanu şi Emil Boc au stat un mandat întreg la Palatul Victoria, dar cu ce preţ, cu câte compromisuri.
Din 2012 guvernarea a devenit fluidă, nu mai urmează cursul firesc dintre alegeri. Traversăm şi acum o perioadă de mari frământări.
Din cauza pandemiei există mai multă nesiguranţă decât în trecut, dar în acelaşi timp clasa politică, în fond clasa conducătoare, este din ce în ce mai incapabilă.
Cu cât este mai incapabilă cu atât este şi mai coruptă. Este un fapt dovedit, lipsa de performanţă merge mână în mână cu lipsa de educaţie. Iar împreună nu fac altceva decât să mărească apetitul pentru corupţie.
