Asculta acest articol
Fără să aibă anvergura unui Liviu Dragnea, personaj relativ obscur, ministrul Virgil Popescu a devenit calul de bătaie al PSD în problema crizei energetice.
În primul rând o problemă de asemenea importanță precum energia nu poate fi apanajul unui singur ministru. Și cu atât mai puțin al ANRE, instituție care se ocupă cu reglementarea prețurilor, a tarifelor la utilități.
Principalul responsabil și decident în cazul unei crize este primul ministru, în tandem cu președintele.
Aruncând vina când pe ministrul Popescu, când pe Chiriță, președintele ANRE, PSD și PNL demonstrează că nu-și asumă responsabilități de care depinde însuși statul român, depinde economia țării, siguranța zilei de mâine a fiecărui cetățean.
În toată disputa care a pornit de la momentul liberalizării prețurilor la utilități, guvernul a stat în espectativă, ca o momâie într-un lan de porumb pusă să sperie ciorile. Sancțiunile împotriva Rusiei s-au suprapus peste harababura de după liberalizare. Țările UE, respectând deciziile NATO, credeau să Rusia va sta cu brațele încrucișate, va furniza în continuare gaze ieftine privind cum se devalorizează rubla, cum părăsesc investitorii străini țara, cum sunt confiscate averile miliardarilor ruși.
Reacția Rusiei a fost pe măsura sancțiunilor. Reacția naște contrareacție. România este o victimă colaterală. Pentru că deciziile majore le-au luat Statele Unite. Rezultatele, după 196 de zile de război, se văd. Și nu sunt deloc încurajatoare. Țările UE, fără excepție, au intrat în criză. Unele suportă scumpirile mai ușor, altele mai greu. România, cu toate că are zăcăminte de gaze și petrol, se numără printre țările cele mai afectate de criză. Situația economică este cu atât mai gravă cu cât PSD nu renunță la programul său politic populist. Vrea și prețuri mai mici, prin plafonare, ceea ce conduce la încasări mai mici la buget, dar cere și majorarea salariilor din sistemul de stat și a pensiilor.
PNL nu are nicio soluție, niciun răspuns. Ar putea, de pildă, să fie de acord cu majorarea salariilor, concomitent cu disponibilizarea unui număr de angajați, astfel încât fondul de salarii să fie același, dar distribuit la un număr mai mic. Disponibilizații de la stat ar urma să fie aspirați de economia privată.
Aceasta ar fi o măsură dintr-un program de guvernare de dreapta. De la declanașarea crizei, guvernul german a adoptat un al treilea pachet de măsuri pentru firme și populație. Guvernul român a decis ca persoanele încadrate cu două sau patru ore, să plătească impozite și taxe la nivelul salariului minim. Recentul premier britanic, doamna Liz Truss, începe mandatul prin reducerea taxelor și domolirea prețurilor.
Niciun exemplu de felul acesta nu se poate da în cazul României. PNL și-a structurat programul politico-electoral pe fondurile europene, pe PNRR. Unde sunt miliardele pe marginea cărora s-a făcut atâta tam-tam? Mai vorbește cineva de ele? S-au topit înainte de a fi intrat în economie?
În contextul marilor provocări mondiale pe care le presupune războiul din Ucraina, prezumtivul vinovat pentru criza energetică, disputa dintre PNL și PSD poate fi redusă la un Popescu de la Energie și un Chiriță de la ANRE. Marți s-a citit în Camera Deputaților moțiunea simplă înaintată de USR împotriva ministrului Virgil Popescu. Este un adevărat test pentru coaliție. PSD a cerut demisia ministrului PNL, dar atâta vreme cât moțiunea a fost inițiată de USR cu siguranță nu va vota demiterea lui Virgil Popescu.
Dacă PSD nu votează împotriva lui Popescu, se cuvine ca, în contra-partidă, nici PNL să nu mai ceară demiterea lui Dumitru Chiriță. Iată cum, datorită lui Popescu și Chiriță, se poate restabili armonia în coaliția de guvernare. Sau poate că, dimpotrivă, apărându-și fiecare omul se poate sparge fericita combinație PNL-PSD.
