Asculta acest articolPentru PNL mai importantă este ziua de 26 septembrie, nu 25, data marelui congres cu 5000 de delegaţi. Marea întrebare pe care şi-o pun nu atât liberalii cât partenerii lor de guvenare, dar mai ales adversarii, este ce se va întâmpla a doua zi după alegerile din 25 septembrie. Se va perpetua confruntarea, oarecum normală din timpul lungii campanii interne, cu totul felul de înţepături şi şicane între Ludovic Orban şi Florin Cîţu, ei rămânând împreună în numele stabilităţii politice?
Se va transforma conflictul inter-personal într-un război rece sau pur şi simplu cel ce va pierde va rupe o bucăţică din PNL şi îşi va face propria lui formaţiune politică?
În sfârşit, varianta cea mai bună pentru PNL – şi în contextul actual pentru ţară – este ca a doua zi după alegeri fiecare să-şi vadă de treabă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar ca şi în viaţă, şi în politică jignirile se iartă, dar nu se uită.
Va fi 26 septembrie ziua cuţitelor lungi sau ziua marii împăcări? Depinde strict de cei doi candidaţi care, din păcate, au depăşit anumite limite, preferând în locul unei discrete campanii interne o confruntare publică, deloc onorantă pentru întregul partid, spre hazul adversarilor politici şi a mass mediei, mai mult decât ostilă PNL-ului.
Conflictul de la vârf s-a extins şi în unele organizaţii judeţene, excepţie făcând organizaţiile conduse de lideri puternici, precum Ilie Bolojan şi Emil Boc.
Mai există o variantă, la fel de dăunătoare pentru PNL: în cazul în care viitorul preşedinte al partidului va fi Florin Cîţu este previzibilă o competiţie, să zicem, între Rareş Bogdan şi actualul premier.
Referindu-se la ascensiunea lui profesională Florin Cîţu spunea: “Eu am câştigat toate competiţiile!”. În politică ambiţia şi încrederea în sine este productivă atâta vreme cât nu se manifestă şi nu este receptată de public drept aroganţă.
Păstrând proporţiile, o competiţie de genul celei din PNL se duce în mod regulat în Statele Unite la desemnarea candidatului la preşedinţie de către Partidul Republican şi Partidul Democrat.
Şi în cazul PNL miza este pe aproape. Poate că Ludovic Orban a greşit spunând că, în mod automat, cel ce va fi ales preşedintele PNL va fi candidatul partidului la prezidenţialele din anul 2024.
Ţinta, aşadar, este cu o bătaie mai lungă. Învingătorul împuşcă doi iepuri dintr-o lovitură, acum guvernarea, iar peste trei ani preşedinţia României.
De aici – sau şi de aici – s-a ajuns la această confruntare dură, mai degrabă purtată între adversari, nu între colegi de partid.
Este deja o tradiţie: toţi liderii partidelor au fost întâi de toate trădaţi de propriile lor partide. PSD i-a ridicat lui Adrian Năstase sprijinul politic în calitatea lui de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Poate ajunge Ludovic Orban în aceeaşi situaţie? Dacă pierde funcţia de preşedinte al PNL îşi va pierde şi funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor? Aproape toţi foştii lideri ai marilor partide după ce au pierdut alegerile interne s-au supărat atât de rău încât şi-au făcut alt partid.
Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Liviu Dragnea, dar şi Viorica Dăncilă s-au trezit aruncaţi peste bord de partidele cu care în vremurile de glorie se confundau.
Emil Constantinescu este o excepţie. El a fost cel care a părăsit partidul din care făcea parte, PNŢCD, pricinuind în acest fel dispariţia naţional-ţărănismului.
Să vedem din ce cauză se acordă atâta atenţie alegerilor din PNL? Datorită speculaţiilor. Se pariază că în cazul în care Orban va pierde alegerile va rupe partidul făcând dificilă continuarea guvernării actualei coaliţii.
Este puţin probabil. Mai mult decât Tăriceanu, mai mult decât Crin Antonescu, Ludovic Orban pare să fie trup şi suflet liberal, un soldat disciplinat al PNL. Dacă i se garantează funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor va rămâne în banca lui.
Situaţia în PNL va fi mai explozivă în cazul în care competiţia este pierdută de Florin Cîţu. Şi nu doar în PNL. Întreaga activitate a coaliţiei de guvernare se va desfăşura în funcţie de direcţia pe care o va imprima Ludovic Orban.
Schimbările politice se vor amplifica şi mai mult dacă în octombrie Dacian Cioloş câştigă preşedinţia USR PLUS în faţa lui Dan Barna.
Pe de altă parte, schimbări de amploare pot avea loc şi dacă se conservă actuala formulă de putere la vârful partidelor din coaliţia de guvernare.
Deocamdată guvernul PNL – USR PLUS – UDMR nu se confruntă cu mişcări radicale de protest. Nici opoziţia nu ridică mari probleme decât la nivel vocal, fără ecou în rândul populaţiei. Competiţia internă din PNL este privită ca un spectacol, dar în acelaşi timp are darul de a neutraliza opoziţia.
Într-o anumită măsură campania internă din PNL reuşeşte să distragă şi atenţia mediului de afaceri. Însă nu pentru multă vreme.
Anunţurile triumfaliste nu cad bine în această perioadă foarte grea pentru firmele mici şi mijlocii. Adică exact pentru ceea ce ar trebui să constituie baza, motorul electoral al unui partid ca PNL.
Toată lumea aşteaptă dezlegarea tainei alegerilor din 25 septembrie, iar ziua de 26 septembrie ca pe o insurecţie.
Sau ca pe o mare împăcare.
