Asculta acest articolCe mai face Ludovic Orban? Cariera politică a lui Ludovic Orban, în cadrul PNL, este strâns legată de pandemia de coronavirus. Desemnat premier după alegerile prezidențiale din 2019, demis printr-o moțiune de cenzură, în februarie 2020, desemnat din nou cu formarea guvernului de președintele Klaus Iohannis, Ludovic Orban va conduce guvernul până în decembrie 2020.
Din 23 decembrie 2020, momentul în care Florin Cîțu este numit prim ministru, destinul său politic este strâns legat de cel pe care el însuși l-a propus șef al guvernului din partea PNL.
După o lungă campanie electorală internă, terminată cu înfrângerea sa, Ludovic Orban nu se mai regăsește în “noul PNL” și își dă demisia, probabil cu speranța că va fi urmat de un grup consistent de colegi.
Puțini politicieni renunță la confortul și siguranța pe care le-o oferă un partid mare pentru o nouă formațiune politică. Cu Orban se petrece exact același fenomen ca în cazurile altor lideri de partid care și-au supraevaluat meritele personale.
Dar ceilalți foști președinți de partide mari ce mai fac? Precedentul Tăriceanu, cu ALDE, experimentul nereușit a lui Victor Ponta cu Pro România, eșecul lui Traian Băsescu în cazul PMP, precum și alte cazuri, nu l-au convins pe Ludovic Orban să rămână în partidul pe care l-a condus. Și-a făcut propria lui jucărie numită amenințător “Forța Dreptei”. Un nume pretențios pentru ceea ce reprezintă acest partid. “Forța Dreptei” nu poate avea decât soarta celorlate partide făcute la mânie.
Cum pot fi explicate gesturile unor politicieni cu mare experiență ca Băsescu, Tăriceanu, Ponta, Orban, Liviu Dragnea care după ce și-au pierdut poziția dominantă într-un partid mare și-au făcut niște partide mici cu vădita intenție de a dărâma fostele lor partide?
Se pare că oamenii politici nu învață niciodată suficient de mult pentru a demonstra că au fost cu adevărat bărbați de stat. Iată că, cel puțin până acum, Florin Cîțu nu anunță că își va face un partid. În schimb Dacian Cioloș, după ce și-a dat demisia de la conducerea USR, s-a grăbit să anunțe că își va înființa un nou partid. De fapt, Cioloș își va culege oamenii din fostul PLUS și va porni din nou la drum de la început, evident dorind să fie o alternativă la USR.
Spre deosebire de alți lideri, Dacian Cioloș a plecat singur după ce a constatat că USR este un partid format din oameni indisciplinați care nu ascultă de lider. Cum se va impune Cătălin Drulă care și-a anunțat candidatura la șefia USR interesează prea puțin.
Pe un partid care promitea să fie o alternativă de dreapta pentru ca apoi să se autodevore nu se prea poate paria. USR a avut o șansă, dar a ratat-o datorită greșelilor pe care le-a făcut în mod repetat. Continuând să meargă în aceeași direcție va deveni un partid nefrecventabil, la fel ca AUR.
Pe lângă cele două partide parlamentare, USR și AUR, care în cel mai fericit caz își vor împărți vreo 10-15 % din voturi la alegerile din 2024, mai sunt vreo 4-5 partide legate de numele unor foști lideri marcanți ai unor partide importante precum PNL, PDL, PSD.
Ce rol joacă aceste partide în momentul de față? Unul marginal. Pentru că nu sunt în parlament. Lor trebuie să li se adauge și PNȚCD. În jurul PN|CD s-a format CDR care a câștigat alegerile prezidențiale și parlamentare din 1996, care a condus România timp de patru ani și a rămas în conștiința publicului ca un partid veritabil, dar fără noroc.
Dacă se va forma într-o formulă completă o alianță a dreptei în vederea alegerilor din 2024 din această construcție nu poate lipsi PN|CD, dar și partidele făcute la mânie, ALDE, PMP, Forța Dreptei. Poate și alte partide mai mici despre care aflăm că există doar când încep campaniile electorale.
Ca reacție la o alianță de dreapta nu este exclus să se formeze și o alianță de stânga.
