Asculta acest articolCu sau fără mască, s-ar părea că pandemia se apropie de sfârșit. Danemarca a decis să nu se poarte mască nici în spațiile închise.
Germania, țară în care vaccinarea nu s-a bucurat de prea multă popularitate, deci de încredere din partea populației, pune de asemenea problema eliminării măștii de protecție anti-covid.
Numărul tot mai mic de infectări și internați la ATI, deci și de morți, lasă impresia că virusul a dispărut și lumea reintră în normalitate.
Până la urmă pandemia va trece cu totul, dar acest lucru nu înseamnă că se va termina și dezbaterea pe marginea crizei care s-a întins pe mai bine de un an de zile.
Încă de la început, pandemia a fost puternic politizată. Fostul președinte Donald Trump a minimalizat pericolul și drept urmare SUA a avut un foarte mare număr de decese. China a fost acuzată că a produs virusul în laborator și că a anunțat prea târziu că s-au înregistrat un mare număr de infectări.
Practic, în fiecare țară problema pandemiei și criza provocată a fost abordată diferit. S-au acordat ajutoare pentru salvarea economiei în mod diferit, s-au împărțit diferit primele doze de vaccin, fiecare țară a impus anumite restricții și măsuri de relaxare după cum a considerat, fără să țină seama de recomadările OMS. Fiecare țară și-a închis și și-a deschis granițele după socotelile sale.
Ceea ce s-a observat cu dezamăgire este că nu a existat o solidaritate mondială. Abia acum când sunt semne că efectele pandemiei se diminuează țările bogate au decis să ofere câteva miliarde de doze de vaccin țărilor sărace. Joe Biden a anunțat că SUA acordă gratuit un miliard de doze. Ce să mai facă cu ele dacă trece pandemia?
În acest context general de neîncredere și lipsă de solidaritate, guvernul român a luat măsuri de restricție, le-a combinat cu măsurile de relaxare, mereu contestate de opoziție.
Nu s-a ajuns niciodată la un consens general. Măsurile de susținere a economiei luate de guvernul Orban în prima perioadă a crizei din anul 2020, ca și măsurile luate de guvernul Cîțu pe parcursul acestui an, au nemulțumit mediul de afaceri. S-au înregistrat multe promisiuni neonorate. Se putea și mai bine.
Opoziția, pe bună dreptate, a criticat fără întrerupere puterea. PSD a profitat electoral de criză, oferind locuri în parlament unor medici care s-au remarcat în prima fază a pandemiei. Medicul Adrian Streinu-Cercel a ajuns senator, iar deputatul dr. Alexandru Rafila a fost propunerea PSD de prim ministru pentru un guvern de uniune națională.
Evident, președintele Klaus Iohannis a refuzat o astfel de propunere, la fel ca celelalte partide din coaliția PNL-USR-UDMR.
Tot pandemia a ajutat la lansarea unui partid nou. AUR a atins un scor de neimaginat în condiții normale, având azi în parlament o pondere de aproximativ o zecime.
În același timp, în bună parte tot pe seama pandemiei poate fi pus și eșecul unor partide care nu au mai intrat în parlament, respectiv PMP, ALDE și Pro România.
Pandemia a făcut victime politice și în arcul guvernamental. Ministrul Vlad Voiculescu a fost demis de primul ministru Florin Cîțu, iar demiterea lui a creat o criză guvernamentală care a pus în pericol coaliția de guvernare, fiind la un pas de a declanșa o criză politică. Lucrurile au reintrat într-o relativă stare de normalitate, însă de la demiterea lui Vlad Voiculescu între PNL și USR PLUS s-a instalat o continuă stare de neîncredere și suspiciune.
În mod normal partidul care ar putea profita cel mai mult de pe urma crizei din timpul pandemiei este PSD.
Ca partid mare, ca posibilă alternativă la guvernare, PSD este interesat să mențină și să încurajeze nemulțumirile populației la adresa guvernului, a PNL, acumulate în timpul pandemiei.
Asta și face partidul condus de Marcel Ciolacu. :i nu numai PSD va profita de ravagiile făcute de criza pandemică. AUR s-a născut în pandemie, este un partid anti-sistem, va continua să pună presiune pe guvern.
Dacă pandemia dă semne că se apropie de sfârșit, nu înseamnă că încetează și disputa pe marginea acestei crize de dimensiuni mondiale.
Pandemia, măsurile luate și neluate, va rămâne o temă electorală, cearta politică pe marginea crizei, care de fapt nu s-a sfârșit, se va prelungi până la viitoarele alegeri.
