Image 1
Image 2

O expresie uitată: “greaua moștenire”

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

După un an de restricții datorate pandemiei de coronavirus, după două rânduri de alegeri, locale și parlamentare, România se află la o nouă răscruce. Are un guvern nou, care se arată dispus să facă transformări radicale. De unde să înceapă? Unde nu sunt probleme? În ce domeniu lucrurile merg bine și nu trebuie schimbat nimic?

Guvernul Cîțu vine după un guvern condus tot de un liberal. Ce s-a schimbat în urma alegerilor? Doar raportul dintre putere și opoziție din parlament. Lucru esențial. Guvernul Orban nu avea majoritate în parlament. Prin urmare nu se pot compara cele două guverne PNL. Guvernul Orban a transmis mai departe problemele moștenite de la fostele guverne PSD.

Se poate vorbi despre o “moștenire grea”?  Este suficient să trecem în revistă  subiectele intens dezbătute public în această perioadă.

Legea pensiilor a creat o serie de inegalități în rândul tuturor categoriilor de pensionari. Pensiile speciale, salarizarea din sistemul public, sporurile, organigramele supraîncărcate, instituțiile care au aceleași atribuții, agențiile de stat, rămân teme de dezbatere națională. Sindicatele presează, economia stagnează din cauza pandemiei. Sistemul sanitar a făcut față până acum pandemiei, dar dacă situația se agravează ar putea intra în colaps.

În loc să se rezolve rând pe rând problemele moștenite, de la guvern la guvern, s-au acumulat și se acumulează noi și noi probleme. Una dintre ele, probabil cea mai stresantă, ține de nivelul de salarizare. Sindicatele au preluat rolul partidelor de opoziție ținând guvernul Cîțu sub o tensiune mai rar întâlnită. Din cauza înghețării salariilor tot sistemul public se află într-o stare de nemulțumire. Curtea Constituțională a pus paie pe foc prin decizia că majorarea pensiilor cu 40% este constituțională. Deschiderea școlilor din februarie, ca și  procesul de vaccinare anti-Covid pune, de asemenea, guvernul la grele încercări. 

Acestea nu sunt probleme moștenite, ci sunt probleme de ultimă oră, ivite după ce PNL a ajuns la guvernare. Aici nu poate invoca nicio scuză. De fapt aceste probleme nu sunt doar ale premierului, ale PNL, ci a întregii coaliții de guvernare, însă partenerii nu și le asumă. Pe de altă parte, mass media anti-guvernamentală scoate la iveală tot felul de neînțelegeri din sânul coaliției PNL-USR-UDMR. Unele sunt reale, altele forțate, inventate.

Liderii partidelor din coaliție nu se atacă direct. Apar însă personaje secundare, lupi singuratici, care lansează atacuri bine țintite în general asupra unor lideri, asupra unor personalități reprezentative din PNL. Acest lucru arată că se acumulează tensiuni în interiorul coaliției de guvernare.  Se cunoștea încă din timpul campaniilor electorale că între USR-PLUS și PNL nu sunt raporturi de prietenie, de stimă și respect reciproc. Dimpotrivă, s-au aflat mereu în competiție, într-o luptă surdă pentru putere și influență.

PNL nu pare să aibă un aliat fidel nici în UDMR. Deocamdată nu sunt semnale serioase că USR-PLUS și UDMR s-ar coaliza împotriva PNL dar că fiecare partid își urmărește propriul interes este mai mult decât evident.

Lucru deloc lipsit de importanță, guvernul actual nu are parte de o mass media binevoitoare sau măcar obiectivă. Situația seamănă izbitor de mult cu perioada de după alegerile din 1996 când CDR s-a autoizolat, ignorând exact presa care a făcut posibilă victoria la alegerile parlamentare și prezidențiale.

Partidele din arcul guvernamental nu au nici comunicatori convingători. Măsurile luate, unele foarte bune, nu sunt suficient de bine explicate. Comunicarea este cam lăsată la voia întâmplării, mai ales de principalul partid de guvernare.  USR-PLUS,  prin tot ce face, în mod deliberat, îi contestă PNL-ului exact statutul de principal partid de guvernare. Fiecare în felul lui, USR, PLUS și UDMR  îi contestă PNL-ului autoritatea, superioritatea față de ele.

PNL mai face o greșeală: nu se comportă ca un partid mare. Faptul că premierul nu este președintele partidului deja se resimte în raporturile cu celelalte partide. Ludovic Orban pare izolat în parlament, prins cu problemele de la Camera Deputaților și, probabil, cu jocurile de culise. S-ar putea spune că PNL vorbește pe trei voci. Una a președintelui Iohannis, alta a premierului Cîțu și una a liderului statutar al PNL, Ludovic Orban. Niciuna nu se aude destul de clar, destul de puternic pentru a acoperi vociferările celorlalte partide din coaliție. Este adevărat că guvernul actual a moștenit o sumedenie de probleme, dar publicul nu mai ține seama, nu-l mai interesează “greaua moștenire”. Populația vrea rezultate. :i nu le așteaptă nici de la USR-PLUS, nici de la UDMR, ci doar de la PNL.

Situația de la centru se regăsește și la nivel teritorial. După ce s-au văzut la guvernare, liberalii au intrat într-un fel de hibernare politico-electorală.

Altfel spus organizațiile PNL din teritoriu se culcă pe lauri, lăsându-l pe premierul Cîțu să se descurce singur.