Image 1
Image 2

Noua diviziune a muncii în democrație

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol


Problema creșterii pensiilor și salariilor s-a rezolvat în doi timpi și trei mișcări: se amână pentru ianuarie 2023. Anunțul vine aproape concomitent de la premierul Ciucă și de la președintele Iohannis. În situația actuală ai zice că este o decizie cinică.

Traversăm o perioadă grea. Tocmai de aceea parlamentarii și-au majorat indemnizațiile cu 25%. Punând în balanță amânarea majorării pensiilor și rapiditatea cu care parlamentarii și-au majorat indemnizațiile avem tabloul perfect al împărțirii populației în două categorii: poporul de rând și privilegiații. Dincolo de această departajare, pe zi ce trece tot mai evidentă, se ascunde adevărata realitate a României condusă practic de partidele care ajung la guvernare.
Oricâte promisuni ar face acest guvern, oricât de bine intenționat ar fi primul ministru, oricare ar fi acel prim ministru, el este victima partidelor care formează majoritatea parlamentară.

Ludovic Orban a fost victima propriului său partide. Cel care l-a mazilit a fost Florin Cîțu, la rândul lui aruncat din vârful înaltei funcții de șef al guvernului de un partid mic, USR, dar la înțelegere cu oameni din PNL. Așa funcționează mecanismul puterii politice.

De la miniștri până la ultimul primar, toți sunt la cheremul a ceea ce a produs pas cu pas, lege după lege, articol după articol, legislația ultimilor zeci de ani.

Marcel Ciolacu cunoaște acest sistem care guvernează și PSD-ul, și de aceea se comportă atât de grijuliu cu oamenii din partidul său. În ciuda acestui lucru, îi va veni și lui rândul și va fi răsturnat din vârful partidului. La fel cum au fost predecesorii lui, începând cu Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă. Toți marginalizați. Aceeași soartă au avut-o președinții PNL. Toți sunt înafara partidului sau pe la margini.

Aceste lupte interne necontenite fac imposibilă continuitatea unor proiectede țară pe termen lung. Plecarea președintelui Iohannis va însemna un nou început, o resetare, o luare de la capăt. Totul va fi șters, și cele bune și cele rele. La grămadă.

Cine va fi viitorul președinte? Iată precuparea majoră a șefilor de partide. Carierele politice ale șefilor de partide depind de viitorul președinte. Dacă rămâne alianța PSD-PNL și după alegerile din 2024 mai rămân la conducere Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă? Greu de crezut. De aceea se străduiește Marcel Ciolacu să găsească un candidat care să poată câștiga alegerile perzidențiale în fața contracandidatului PNL.

Presupunând că PNL va merge cu Nicolae Ciucă, iar acesta va câștiga prezidențialele, Marcel Ciolacu dacă se poartă frumos acum va avea de câștigat în viitor. Dacă se ceartă cu premierul actual nu va avea decât de pierdut.
Dacă liderii politici ar fi atât de preocupați de soarta țării precum sunt de propriile lor cariere, populația ar duce-o ceva mai bine.

Poți număra pe degetele de la o mână măsurile pe care le-a luat actuala coaliție de guvernare în fața crizei. Doar mărunțișuri, praf în ochii alegătorilor. Nici nu merită să ne mai batem capul să înțelegem cum gândesc cei care conduc țara, parlamentari, prim ministru, miniștri, grupul mic din fruntea partidelor. Ei împart funcțiile, iar funcțiile aduc privilegiile.

Din acest cerc vicios deocamdată nu se poate ieși. Noua diviziune a muncii în democrație urmează același sistem ca în ceea ce la școală se numea orânduire socială care împărțea societatea în exploatați și exploatatori. Greul mecanism al statului funcționează pe spinarea fiecărui angajat căruia i se ia din salariu 48%. Atât iese din fiecare firmă.

Dacă guvernul ar dori cu adevărat să majoreze salariile ar reduce impozitele și taxele. Nu face acest lucru. De ce? Pentru că statul sunt chiar cei care conduc statul, iar ei pot conduce atâta vreme când sunt la butoane, adică la lada cu bani publici.

O problemă naţională: drogurile şi tinerii

Nicio zi fără accidente mortale, fără drogaţi, fără crime, fără violenţe de o cruzime rar întâlnită. Greu de ţinut pasul cu infracţiunile pe bandă rulantă, ziua şi noaptea, în toate colţurile ţării, în marile oraşe, dar şi în micile localităţi recunoscute pentru liniştea care domnea în ele.