Asculta acest articolVotarea moțiunii de cenzură la începutul campaniei electorale va schimba direcția din care va bate vântul schimbării opțiunilor de vot ale alegătorilor?
Nu doar PSD, ci toate partidele, cu excepția PNL, își fac calculele electorale în funcție de votul crucial de luni, 31 august. Kelemen Hunor afirma că UDMR are o mie de motive să voteze moțiunea, dar are și motive întemeiate să nu o voteze.
Din moment ce votul parlamentarilor maghiari fac diferența, se înțelege că UDMR are o responsabilitate majoră în menținerea sau căderea guvernului Orban.
Dacă PSD, Pro România și ALDE votează fără să-și facă probleme, USR nu-și poate permite un vot anti-PNL, cu toate că i-ar aduce un avantaj electoral de moment.
Partidul lui Traian Băsescu rămâne loial unui guvern de dreapta, PMP fiind singura formațiune orientată politic după apartenența la Partidul Popularilor Europeni. Respectarea unor principii înseamnă mult în ziua de azi.
Sunt, într-adevăr, multe motive să cadă un guvern, mai ales când este minoritar. Sunt și motive suficiente să nu fie dat jos un guvern cu trei luni înainte de alegerile parlamentare. Pandemia, iminența unei crize economice, oferă, de asemenea, suficiente argumente pentru menținerea în funcțiune a aceluiași guvern care a elaborat măsurile de protecție sanitară și și-a asumat responsabilitatea de a scoate țara cu bine din criză.
Partidele de opoziție acționează și gândesc altfel decât partidele aflate la putere. Diferența dintre opoziție și putere este identică cu diferențele dintre pradă și prădător, dintre leoaica flămândă și puiul de antilopă.
Știe cu precizie un simplu alegător ce gândește leoaica flămândă ascunsă în sufletul fiecărui politician sau ce simte antilopa ce-și vede puiul electoral sfâșiat de adversari?
În campaniile electorale partidele sunt ca niște pisici în călduri. În general, oamenii înregimentați politic, se conduc și judecă realitatea după alte criterii. Prin urmare, nu putem ști ce se va întâmpla la începutul săptămânii viitoare.
Va cădea sau nu guvernul? Este strict decizia parlamentarilor. Nu este exclus ca și PNL să-și facă socotelile și să ajungă la concluzia că ar fi în avantaj dacă trece moțiunea.
Oricum, președintele Iohannis îl va menține pe premierul Orban în funcție, până după alegerile parlamentare.
Suntem, așadar, martorii unui joc politic subtil. PSD a aruncat mingea, are de câștigat electoral, dar nu este interesat să intre la guvernare. Va propune, în caz că trece moțiunea, un prim ministru independent. Președintele nu-l va accepta și va începe o luptă politică înflăcărată, care are drept scop tulburarea apelor în timpul campaniei pentru alegerile locale și parlamentare. Este o strategie bună. Reușita ei depinde de UDMR.
Dacă votează moțiunea UDMR trece definitiv în tabăra stângii, dacă nu o votează înseamnă că după parlamentare va intra sau va sprijini un guvern de dreapta.
Lucrurile par complicate, dar în realitate sunt foarte simple. Putem spune la fel de bine că lucrurile par simple, dar în realitate sunt foarte complicate. În fiecare zi se dovedește că marile decizii sunt luate de o mână de oameni. Se pot vedea: sunt persoanele incluse pe listele electorale. Ceva mai sus de ei se află altă mână de oameni.
Așa se conduce lumea, așa se conduce o țară, așa se conduce un județ, o localitate.
Un autor, Pascal de Sutter, a avut curajul să-și intituleze o carte “Acești nebuni care ne guvernează“, dar titlul este o simplă metaforă. După un alt autor, Carlo Cipolla, mai direct, mai necruțător, titlul ar fi sunat “Acești imbecili care ne guvernează“.
Dar aceasta nu este decât literatură politică. Totuși, în democrație ultimul cuvânt îl au alegătorii.
Mai ales în cazul alegerilor locale alegătorul este liber să-l voteze pe cel pe care crede că îl poate reprezenta, pe omul pe care-l crede capabil să-i rezolve problemele. Problemele lui, ale familiei, ale comunității din care face parte.
Prin urmare, alegătorii nu ar trebui să se lase influențați de jocurile politice, mai mult sau mai puțin perfide, ale politicienilor profesioniști, care trăiesc de pe urma politicii, înșelând aproape de fiecare dată așteptările alegătorilor de bună credință.
