Asculta acest articolVremurile de glorie ale minerilor au apus odată cu înfrângerea suferită în timpul guvernului CDR. Bătălia de la Costești din ianuarie 1999, soldată cu victoria celor peste 15.000 de mineri contra a 2000 de polițiști și jandarmi, le-a deschis drumul spre București. S-a decretat stare de urgență pe întregul cuprins al țării. A fost moblizată armata, minerii au fost opriți, iar premierul Radu Vasile a semnat “Pacea de la Cozia” prin care promitea să nu închidă minele.
După 20 de ani vedem alți mineri. Odată cu închiderea unor mine, minerii nu mai sunt o forță de temut. Au însă o armă.
Când nu sunt ascultați se închid în subteran.
Nu doar minerii nu mai reprezintă forță. Studenții de azi nu mai sunt ca studenții din 1990. Este adevărat că nici revendicările de acum nu mai sunt de calibru celor de acum 30 de ani. Atunci luptau pentru o cauză, cereau democrație și libertate. Acum stundeții cer transport gratuit pe calea ferată. Este o diferență uriașă.
Oricât am fi de sceptici, România s-a schimbat mult în cei 30 de ani. Nu atât de mult pe cât s-ar fi putut schimba. Cele cinci mineriade au contribuit la trasarea unei imagini care nu i-a făcut cinste României. În plan politic s-a făcut o legătură între mineriade PSD (PDSR, cum se numea atunci), nefavorabilă social-democraților.
Partidul resimte și după 30 de ani pata. PSD-ului i s-a pus o etichetă pe frunte care nu s-a șters încă.
Cum reacționează în anul 2021 partidele politice la protestul minerilor din Valea Jiului? Singurul politician care profită de ocazie este omniprezenta Șoșoacă. Nu însă și AUR, partidul cu care a intrat în parlament. Din cauza unor dispute interne, vajnica luptătoare anti-mască a fost exclusă din partid.
Vorbim în anul 2021 despre reforme. Despre nevoia de reformă și restructurare s-a vorbit și în perioada mineriadelor, cuprinsă între 1990 și 1999.
Primul deceniu de după căderea regimului comunist a fost împărțit între PDSR și CDR. Partidul lui Ion Iliescu a guvernat șase ani, iar CDR patru. Ce reforme s-au făcut în acei zece ani? Cea mai mare realizare a guvernului CDR a fost închiderea unor mine în pierdere și începutul privatizării. PDSR s-a dovedit un partid reacționar, care nu a înțeles în ce direcție merge lumea.
România a rămas mult în urma celorlalte foste țări socialiste, Ungaria, Cehia, Polonia. Pierzând startul, nu a reușit să recupereze distanța nici după 30 de ani. Am intrat mai târziu în NATO și UE, am rămas în afara Spațiului Schengen.
PSD a recuperat ceva în timpul guvernului Adrian Năstase. Dacă fostul lider PSD rămânea în viața politică probabil partidul ar fi avut un alt parcurs, o altă evoluție, o altă imagine externă.
Protestele minerilor de acum ne arată adevărata față a României. S-au schimbat multe lucruri în bine, dar fețele înnegrite de praf ale minerilor încă reprezintă o fațetă a oglindei României anului 2021.
Dacă nu ar fi în vigoare restricțiile, minerii s-ar fi deplasat la București și am fi asistat la a șasea mineriadă. La protest ar fi participat și studenții. Ar fi avut loc Pacea de la București, între mineri și studenți.
De data aceasta nu PSD este partidul care ar fi profitat de ocazie pentru a-și consolida bazinul electoral.
Privind în urmă ce se observă? Că toate mineriadele au fost îndreptate împotriva partidelor de dreapta. La primele mineriade minerii au atacat sediile partidelor istorice.
În sediul PNȚCD au găsit un xerox și au tras concluzia că este o mașină de tipărit bani.
Închiderea minelor nu a fost un proces care s-a petrecut doar în România. Doamna de Fier, Margaret Thatcher, premier al Marii Britanii nu a cedat în fața protestelor oamenilor de sub pământ.
Se poate spune că singura reformă dusă aproape până la capăt în România este industria mineritului. Din punct de vedere social nu este o victorie. Din punct de vedere politic, la decăderea PNȚCD un pic a contribuit și restructurarea din sectorul minier. Apropiat de tineri, PNȚCD, ca de altfel și PNL, nu au reușit să-și mărească baza electorală cu foarte importantul segment social al studențimii.
Evoluția României în cei 31 de ani de la Revoluție poate fi urmărită analizând cele două categorii sociale, minerii și studenții.
