Micro-bilanţ la 33 de ani de activitate

Asculta acest articol

La 20 de ani de activitate, la 25 de ani, apoi în anul 2020 când ne-am pregătit să marcăm 30 de ani de activitate publicistică şi culturală de la apariţia în spaţiul public a publicaţiei Solstiţiu a venit peste noi pandemia de Covid.
La 10 ianuarie 1990 apărea, la Satu Mare, prima publicaţie independentă după aproape o jumătate de secol de cenzură comunistă.
În exclusivitate scrisă de scriitori, când au apărut primele dificultăţi economice, Solstiţiu s-a transformat în cotidian.
Nu se putea lucra o săptămână pentru un produs care apărea o dată pe săptămână. Acelaşi lucru se întâmplă şi acum: nu se poate lucra o săptămână pentru un lucru care se poate rezolva într-o zi. :i nu mă refer la revistele săptămânale, lunare sau trimestriale. Mă refer la munca guvernanţilor, în parte la prestaţia funcţionarilor de stat. În România pe cât de puţin se lucrează pe atât de ineficient este rezultatul muncii.
Dar azi vrem să vorbim despre munca intelectuală, despre activitatea culturală în general, despre raportul dintre instituţiile statului şi instituţiile de cultură, printre care, cu acordul cititorilor, aş introduce instituţiile media.
Am toată stima pentru reţelele de socializare, pentru site-urile la care lucrează în cele mai multe cazuri un singur om sau o familie. Indiscutabil, îşi au rostul lor, contribuind la asanarea morală a societăţii.
O instituţie media înseamnă un ansamblu de activităţi, de la informarea corectă a publicului la educaţie, de la organizarea unor simpozioane, întâlniri cu oameni de cultură, dar şi oameni de afaceri până la asumarea rolului de a fi câinele de pază al democraţiei. Presa nu mai este câinele de pază al democraţiei pentru că s-a disipat conceptul de democraţie. Când câteva partide decid locurile eligibile pe listele electorale despre ce fel de democraţie vorbim? Dacă primarii se aleg dintr-un singur tur de scrutin despre ce fel de competiţie vorbim? Este ca şi cum la campionatul mondial de fotbal s-ar juca numai etapele preliminare.
Clasa politică a reuşit să-şi consolideze statutul de castă privilegiată. Deciziile majore stau în pixul unui prim ministru, al unui ministru, al unui preşedinte de consiliu judeţean, al unui primar. După 33 de ani de edificare a democraţiei putem vorbi despre un abuz de uniformă, despre un exces de zel în aplicarea legilor interpretabile.
Ca instituţie media, nu ai la îndemână decât prezentarea unor informaţii pentru public. :i aici şi-au băgat coada instituţiile statului, eminţând o serie de informaţii de utilitate publică. Adică informaţii prin care îşi fac autopublicitate mascată.
Există, fără îndoială, o competiţie oarbă între instituţiile de stat şi instituţiile media. Unde nu pot face instituţiile de stat? În domeniul cultural. Au confiscat cultura, dar nu ştiu ce să facă cu ea. Nu înţeleg cultul trecutului, nu înţeleg actul cultural.
După cum se vede, publicăm în acest număr câteva repere privind activitatea instituţiei media cunoscută ca ziarul Informaţia Zilei, revista Poesis, Centrul Multicultural Poesis, postul de televiziune ITV, editura Solstiţiu. Fără să facem abuz de onestitate, se poate spune că niciun om de cultură, scriitor, artist plastic, personalitate istorică, nu s-a făcut remarcat la nivel local şi naţional fără un mic impuls, fără o susţinere din partea instituţiei media Informaţia Zilei, a revistei Poesis, cel mai adesea în colaborare cu instituţiile de cultură de stat, mai precis cu anumite persoane din aceste instituţii.
Aşa se face că, aşa cum se scrie în diferite publicaţii din ţară, revista Poesis, Centrul Multicultural Poesis, Informaţia Zilei, au repus judeţul Satu Mare pe harta culturală a României.
Dar să terminăm într-o notă veselă: Dacă nu ne felicită nimeni cu ocazia împlinirii a 33 de ani de activitate neîntreruptă nici măcar în timpul sărbătorilor, bucuroşi că ne susţin miile de cititori, colegi scriitori şi ziarişti din ţară, ne felicităm singuri.
Mai trebuie să adăugăm ceva: intrând mai adânc în zona internetului, în curând divizia internet va lansa unul dintre cele mai puternice site-uri, precum şi o editură care va purta numele celei mai lungi nopţi din an, noaptea Solstiţiului de iarnă, rămasă în istorie prin strigătul disperat “21/22 cine-a tras în noi?”.
Ne dorim un singur lucru: să fim alături de cititorii noştri, de oamenii simpli, de cei care se sacrifică pentru un dram de cultură în plus.