Marele salt al preţurilor

Asculta acest articol

Politica este politică, dar ce facem cu scumpirile? În 14 septembrie, dar nu cu ocazia sărbătorii Înălţarea Sfintei Cruci, preşedintele Iohannis s-a întâlnit cu primul ministru Florin Cîţu, pentru a discuta despre scumpirile din ultima vreme.

Este şi greu să ţii pasul cu preţurile care cresc de la o zi la alta. Legea cetăţeanului vulnerabil a trecut de parlament.

Probabil se vor da nişte compensaţii la consumul de energie, dar această lege a săracului nu are cum să rezolve problema în ansamblul ei.

Preţurile tot mai mari nu doar la energie, ci şi la materialele de construcţii, pun în dificultate firmele, lovite deja şi de criza de pandemie.

Cu alte cuvinte vin vremuri grele. Ca după un război, ca după o revoluţie. Cu atât mai mult conflictele politice nu fac decât să demoralizeze populaţia. 

Un cetăţean mă întreba zilele trecute dacă ajutorul pentru energie va fi la fel, indiferent de cât consumi. Dacă nu se va ţine seama de consum, zicea bietul om, eu îmi opresc cu totul curentul şi de banii ăia îmi cumpăr mâncare. Alţii ca el, probabil îşi vor opri curentul, dar de bani o să-şi cumpere băutură. S-a mai văzut acest fenomen şi în cazul altor ajutoare de stat.Trecând peste alte întâlniri la vârf ale decidenţilor, această întâlnire dintre preşedinte şi prim-ministru este una dintre cele mai importante de la tăierea salariilor de către guvernul Boc. După întâlnire, preşedintele Băsescu, pentru a-l proteja pe Emil Boc, şi-a luat responsabilitatea de a face el anunţul.

PDL a plătit scump tăierea salariilor. Din cauza acelei măsuri a pierdut alegerile, iar mai târziu s-a văzut nevoit să renunţe la denumire şi să fuzioneze cu PNL.

Practic în această perioadă în prima linie din PNL se află foştii PDL-işti, adunaţi în echipa primului ministru. Emil Boc a devenit principalul susţinător al lui Florin Cîţu, creierul operaţiunii de anihilare politică a lui Ludovic Orban, practic a aripii conservatoare provenită din PNL.

Discuţia pe tema scumpirilor poate fi foarte bună, dar acest lucru nu are cum să conducă la scăderea preţurilor.  S-a liberalizat piaţa de energie, s-au liberalizat preţurile la gaze.  Tarifele au crescut cu până la 25%. Firmele suportă aceste majorări crescând propriile preţuri, de la lapte şi pâine până la ultimul produs. Nimic nu se poate produce fără consum de energie, de la carburanţi la gaze, de la curentul electric la apa de băut sau la apa pentru irigaţii.

Marele salt al preţurilor se suprapune peste problemele provocate de valul patru. O mare parte a economiei, industria turismului în special, este din nou paralizată. Nu doar cetăţenii sunt vulnerabili în faţa scumpirilor, ci şi agenţii economici, instituţiile de stat. Facturi mult mai mari la energie vor avea de plătit spitalele, şcolile, dacă nu se vor închide.

Cu alte cuvinte, suntem în faţa unei crize sanitare, sociale şi  economice. Mai trebuie să punem la socoteală şi criza politică, de data aceasta cât se poate de reală. Guvernul nu are susţinere parlamentară. Poate cădea la orice moţiune de cenzură, dar PSD are toate motivele să nu-şi asume guvernarea în aceste condiţii extrem de grele. Lasă PNL-ul zdrobit de el însuşi, datorită alegerilor interne, să se compromită până la capăt. Nici nu se mai poate vorbi despre o erodare la guvernare, ci de-a dreptul despre o fărâmiţare.

Cum s-a terminat întâlnirea la vârf a decidenţilor politici? Cu promisiuni. Măsuri efective nu pot fi luate. Liberalizarea preţurilor este normală într-o economie de piaţă. Necazul este că marile firme, giganţii economici internaţionali, deţin monopolul întregului comerţ din România. Totul fiind străin, a dispărut compasiunea, “empatia”, cum îi place opoziţiei să spună.  Marele salt al preţurilor este încă în derulare. Chiar dacă primul ministru Cîţu ar fi ştiut preţul pâinii, în mod sigur la ora începerii şedinţei de analiză a preţurilor de la Cotroceni, pâinea avea un preţ, iar la terminarea şedinţei alt preţ.