Asculta acest articolZilele trecute o ştire a făcut ocolul pământului, devenind mai virală decât vaccinurile anti-Covid care par să invadeze piaţa.
Rudy Giuliani, primar al New York-ului în timpul atacurilor teroriste din11 septembrie 2001, avocat şi susţinător al preşedintelui Donald Trump, a avut neplăcuta surpriză de a i se scurge vopseaua de păr pe faţă în timpul unei conferinţe de presă. A fost o pată de culoare în sumbra atmosferă de pandemie planetară, care l-a făcut de râs de la un capăt la altul al pământului.
De întâmplarea directorului Băncii Mondiale, Paul Wolfowitz, care, prin anul 2006 sau 2007, s-a descălţat la intrarea într-o moschee din Turcia, fără să ştie că are şosetele găurite, nu s-a mai văzut o asemenea întâmplare hazlie.
Stropii maronii scurgându-se pe obrazul fostului primar al New York-ului au devenit virali pe internet, depăşind interesul publicului faţă de vaccinul anti-covid.
Nu ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă unui politician român i s-ar fi scurs vopseaua de păr pe faţă. Ar fi rămas o ştire locală. Nu se află printre români niciun politician de notorietatea lui Rudy Giuliani sau Paul Wolfowitz. Pe de altă parte, politicienii noştri nu se zgârcesc la bani când îşi cumpără vopsea de păr şi şosete. Am putea spune că sunt chiar eleganţi faţă de omologii lor din alte ţări.
Dar să trecem la probleme mai importante. Ce poate fi mai important decât vaccinul anti-covid?
Se întâmplă un fenomen ciudat. Pe măsură ce apar tot mai multe variante de vaccin se pare că creşte şi numărul persoanelor care ar refuza să se vaccineze. Printre cei care consideră că nu au nevoie de vacccin se numără şi mulţi medici. Oare de ce? Ce se întâmplă? De unde vine această neîncredere la oameni bine informaţi?
Pe de altă parte, odată cu veştile bune despre medicamentul aşteptat de aproape un an de zile, vin şi veşti rele. Numărul infectărilor creşte de la o zi la alta. Este anunţat un val şi mai puternic la începutul anului viitor.
Nu poţi să nu faci legătura între creşterea infectărilor şi cursa pentru producerea unui vaccin. Firma care va găsi cel mai bun vaccin va realiza venituri de miliarde de dolari sau de euro. Depinde unde va găsi piaţă de desfacere.
Până la urmă pandemia va deveni o afacere. Aşa cum în timpul războaielor mondiale au apărut îmbogăţiţi de război, cu siguranţă vor apare şi îmbogăţiţi din pandemie.
Dacă deja s-au demarat anchete penale şi la noi ne putem imagina ce scandaluri financiare vor izbucni la nivel mondial.
Rând pe rând ţările anunţă că vor începe vaccinările. În Statele Unite vaccinarea în masă începe în decembrie. Spania a anunţat că începe vaccinarea în ianuarie. În acelaşi timp OMS anunţă al treilea val al pandemiei.
Pandemia va trece, dar consecinţele se vor resimţi ani de zile. Refrenul “lumea nu va mai fi cum a fost” se aude şi dinspre cei ce cred în coronavirus şi dinspre sceptici. Se va produce o ruptură de trecut la fel ca după primul şi al doilea război mondial? Este foarte posibil. După orice ruptură istorică urmează o perioadă de refacere, de adoptare a unor măsuri de reformă profundă, structurală. Adevărata schimbare se face din temelii sau nu se face deloc. Se cârpesc lucrurile aşa cum, din păcate, s-a făcut la noi.
În ceea ce ne priveşte pe noi, pe cei care trăim în România, ar trebui să ne gândim cine sunt cei mai potriviţi lideri politici care ne pot scoate la liman.
Până la urmă responsabilitatea revine partidelor politice. Întrezărim în programele partidelor măsuri care să transceandă prezentul, care să vizeze post-pandemia? Da şi nu. Cui îi va reveni sarcina de a ne conduce spre nou lume post-pandemică?
Pe unul dintre “responsabili” deja îl cunoaştem. Este preşedintele Klaus Iohannis. Mandatul său se întinde până în anul 2024. Alţi “responsabili” cu reformarea, cu schimbarea lumii după pandemie, sunt proaspăt aleşii primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Mandatele lor se termină în anul 2004, an în care, să sperăm, pandemia va fi de domeniul trecutului.
Marele necunoscut îl reprezintă partidul care va ajunge la guvernare după alegerile din 6 decembrie. De acel partid – sau de coaliţia de guvernare formată – va depinde viitorul României.
În condiţii excepţionale, aşa cum sunt acum, în plină pandemie, se iau măsuri excepţionale.
Vor fi capabile partidele să lase de-o parte animozităţile, inerente până la un punct într-o campanie electorală, şi să conducă împreună ţara?
Evident că nu. Lumea este posibil să se schimbe după această pandemie, dar nu şi partidele.
