Asculta acest articolAproape toți comentatorii și analiștii fenomenului politic românesc au căzut de acord că ieșirea lui Liviu Dragnea din închisoare va muta reflectoarele de pe “festivalul democrației” oferit cu atâta generozitate, și naivitate, de PNL pe acest pretendent la martiriu, care, după cum spune se simte vândut de ai săi. Adică de colegii din PSD.
După doi ani și două luni, închis 23 de ore într-o celulă, lăsat afară doar o oră pe zi, fostul lider al PSD este hotărât să se răzbune. Dar nu ca un conte de Monte Cristo, cu sabia și pistolul. Răzbunarea lui Dragnea va fi doar verbală.
“Voi vorbi!”, a amenințat el după ce și-a sărutat iubita ce-l aștepta la poarta pușcăriei. Ce va vorbi? Cam ceea ce deja a spus: că ai lui l-au vândut, că PSD este un partid de operetă, aflat în buzunarul SRI, că a fost condamnat la comanda președintelui Klaus Iohannis etc. etc. Lucruri deja știute pe jumătate. Ceea ce înseamnă că și adevărul va fi prezentat pe jumătate.
Oricât de iscusit spusă ar fi vorba, vorba trece. Scrisul rămâne. O fi având posibilitatea să scrie în cei doi ani și două luni? Oricum, bănuim că a avut timp să se gândească intens, să analizeze fiecare detaliu din întreaga lui activitate politică, să împartă foști colaboratori în fideli și trădători.
Deocamdată cam atât se poate spune despre eliberarea unuia dintre cei mai puternici oameni politici apăruți după 1990. Acest lucru nu i se poate contesta. Cum a fost posibilă ascensiunea lui și a PSD-ului condus de el? Datorită slabei prestații a PNL-ul după ce a ieșit din USL, după prestația guvernului Cioloș.
Va reuși Liviu Dragnea să abată atenția de la campania furibundă din PNL asupra problemelor pe care le va ridica în special cele legate de PSD? Nu prea mult. Cum echipa națională nu s-a calificat la campionatul european de fotbal, PNL a reușit să ofere un spectacol la fel de captivant ca un meci din finală jucat de două echipe slab pregătite.
În continuare lumea este curioasă să afle cum va ieși din această înfundătură. Au mai rămas doar două luni și opt zile până la deznodământul din 25 septembrie.
Cu ce s-a ales partidul din această lungă campanie? În primul rând PNL a reușit să demonstreze că nu poate fi un partid atât de mare cum pretinde din moment ce nu are un lider mare.
Ambii candidați joacă la categoria mijlocie. De departe un Emil Boc și un Ilie Bolojan sunt personalități mai puternice decât Ludovic Orban și Florin Cîțu. De asemenea, ca personalitate, și Rareș Bogdan îi depășeste pe amândoi.
Norocul PNL este că USR PLUS nu a reușit să se contureze ca posibilă alternativă la o guvernare de stânga. Norocos a fost PNL și în urmă cu mai bine de un sfert de veac de când, atras de Corneliu Coposu în CDR, partidul Brătienilor a fost salvat de la dispariție. În schimb a dispărut salvatorul, PN|CD.
În linii mari istoria se repetă. De data aceasta nu mai este subminat de forțe oculte, așa cum acuză acum Liviu Dragnea. PNL nu poate recurge la scuza lui Emil Constantinescu: “Am fost învins de Securitate.” Lucru valabil și pentru PN|CD.
De data aceasta PNL se înfrânge singur. Așa cum se întâmplă în majoritatea organizațiilor județene, scorul dintre candidatul aripii Orban și candidatul aripii Cîțu este foarte strâns.
Prin urmare și la congresul din 25 septembrie, este previzibil că scorul dintre cei doi candidați va fi destul de strâns. Dacă se respectă regula de desemnare a delegaților – și probabil se va respecta – în momentul în care un președinte este votat de 60% din delegați el nu mai este reprezentativ, nu mai are autoritatea necesară pentru a se impune ca un lider de necontestat. Acest lucru se întâmplă doar la partidele mici, nu la unul mare.
Probabil în acest sens atrăgea atenția Emil Boc că există riscul ca “festivalul democrației” să se transforme în “bâlciul democrației”. Fostul lider al PDL nu a folosit nici măcar cuvântul “circ”, care înseamnă ceva elaborat, ci “bâlci”. Este o nuanță semnificativă. La circ mergi să vezi artiști care merg pe sârmă, la bâlci se bea și se mănâncă, într-o dezordine totală.
Problema majoră nu este legată de cine va fi ales președinte, Orban sau Cîțu. Problema PNL este dacă va reuși să devină un partid mare.
Printre altele, șansa PNL de a deveni un partid mare scade și pentru că a reușit performanța de a-și ostiliza marea majoritate a mijloacelor de informare în masă. A neglijat și neglijează în continuare presa pro-liberală. Cauzele trebuie căutate în slaba calitate a liderilor locali și naționali, în lipsa lor de profesionalism, poate și datorită unor carențe culturale.
Sociologul Vasile Dâncu regreta că PSD nu reușește să atragă intelectualii. Ce intelectuali atrage PNL? Acum cele două partide zise mari sunt aproape la egalitate. De ambele partide intelectualii fug ca dracu’ de tămâie.
Cercul politicienilor se micșorează de la un mandat la altul. Este vremea “consilierilor”- înainte li se spunea “lipitori de afișe” – a șefilor de cabinet, a purtătorilor de serviete, ba chiar a șoferilor. De aici calitatea tot mai slabă a clasei politice.
Față de mulți lideri ai PNL, Liviu Dragnea pare chiar un intelectual. Probabil în pușcărie i s-a dat voie să citească.
Dar să vedem cum decurge în general o ședință de alegeri într-o organizație județeană. Am o oarecare experiență. În 1990 am participat, la Brașov, la congresul UDMR la care a fost ales președinte Marko Bela. Prin 1998 am participat la o ședință a țărăniștilor, de la care, din păcate, fostul premier Victor Ciorbea m-a dat afară pentru că nu aveam carnet de membru PN|CD.
Aș mai pune la socoteală și ședința Alianței Civice la care s-a decis transformarea în partid, în PAC. Aș mai aminti o întâlnire cu Ion Iliescu, la care l-am întrebat dacă poate face o declarație care să se numească “Declarația de la Satu Mare”. Mi-a zis că o să încerce. :i a reușit: a declarat că în nici un chip casele foștilor proprietari nu vor fi retrocedate, că vor fi vândute chiriașilor. Așa a apărut celebra lege care a dat peste cap întreaga poveste a retrocedărilor, provocând mii, zeci de mii de procese.
Cum a fost ședința de alegeri a organizației județene PNL Satu Mare? Nu ca la televizor. De asemenea, niciunul dintre candidați, Ludovic Orban sau Florin Cîțu, nu au reușit să lanseze o bombă de calibrul celei lansate de Ion Iliescu.
Dacă celor doi candidați le-ar fi fost pusă întrebarea “Domnule Orban, domnule Cîțu, credeți în PNL?”, ar fi strigat într-un glas DA! Acesta pare să fie singurul lucru ce-l au în comun. Într-adevăr, amândoi candidații cred sincer în șansa PNL de a deveni cel mai mare partid din România.
Să ne întoarcem la ședința organizației județene Satu Mare. Lucru esențial, susținătorii celor doi candidați nu s-au radicalizat. Ei comunică, stau de vorbă, nu stau ca în parlament în bănci diferite.
Pe scurt, ședințele de alegeri interne din PNL nu sunt ca la televizor. Că televiziunile, și presa în general, le prezintă ca pe niște evenimente mondene, este din vina PNL. Așa cum spuneam, PNL a reușit performanța de a-și ostiliza aproape toată mass media. Cum? Este treaba strategilor să le explice liderilor. Sau să dea explicații ei înșiși.
