Asculta acest articolÎn mod paradoxal, deși este principalul partid de guvernare, PNL are la dispoziție cele mai puține opțiuni. Mai direct, premierul Florin Cîțu nu conduce guvernul cum și-ar dori, iar PNL nu conduce țara cum vrea. Principalul adversar al PNL nu este nici PSD, nici strada. Adevăratul adversar al PNL este formațiunea ce trece drept cel mai apropiat partener. Liberalii, inclusiv președintele Klaus Iohannis, au o foarte redusă libertate de mișcare. USR-PLUS le stă în coastă, le sabotează inițiativele, nu permite PNL-ului să se comporte ca forță politică de primă mărime.
USR-PLUS nu se împacă sub nicio formă cu o poziție secundară, nu acceptă rolul de a doua vioară în guvernare, așa cum nu a acceptat nici PNL în timpul guvernării CDR.
Ignorând criza de pandemie sau folosindu-se de ea, Dan Barna și Dacian Cioloș își joacă în această perioadă ultima carte. Dacă nu reușesc acum să se lanseze ca formațiune mare, este foarte posibil să rămână veșnic un partid mijlociu cu tendința de a se tot micșora până la limita pragului electoral.
Un lucru este clar: PNL nu poate guverna fără USR-PLUS. S-a dus vremea când PNL cerea insistent alegeri anticipate. Situația actuală nu-i este deloc favorabilă. Este adevărat că nici USR-PLUS nu ar câștiga alegerile, dar nici nu ar obține un scor mai mic decât cel din decembrie 2020.
S-a întors roata. Acum PSD cere alegeri anticipate. De asemenea, AUR crește pe valul pandemiei și este posibil să obțină un scor mai mare de 10%.
PNL este singurul partid care pierde în orice situație. Pierde și dacă rămâne la guvernare, pierde și dacă provoacă alegeri anticipate. Sigur, principala cauză este pandemia, dar nu este de neglijat nici jocul politico-electoral pe care îl face USR-PLUS.
Ministrul Sănătății, ministrul Justiției, ministrul Transporturilor, ministrul Fondurilor Europene, cel al Economiei și Cercetării, unul câte unul se comportă ca și când nu ar fi sub jurisdicția primului ministru. Cele șase ministere, plus vicepremierul Dan Barna, se comportă ca un stat în stat. Când deții frâiele economiei, transporturilor, justiției, când dirijezi fondurile europene, dar și fondurile alocate în mod special Sănătății în timpul pandemiei, se cheamă că ai în mână principalele butoane prin care se guvernează o țară.
În aceste circumstanțe nu este de mirare că PNL-ului, care ține să arate că este prima vioară a guvernării, i se permite să cânte doar pe o singură strună și cu un arcuș strâmb.
Date fiind relațiile tot mai tensionate dintre cele două partide, nu este exclus ca “gafele” miniștrilor USR-PLUS să fie de fapt, mișcări politice intenționate, elemente ale unei strategii pe termen lung.
După sfârșitul pandemiei este posibil să se inverseze rolurile, să vedem un guvern condus de un premier USR-PLUS. PNL și-a închis toate porțile spre o colaborare cu PSD. Are înscris în statut că este interzisă orice alianță cu social democrații. USR-PLUS poate profita și chiar profită de această interdicție cu o puternică tentă electorală. S-ar părea că nu a ajutat foarte mult din moment ce PSD a obținut un rezultat mai mult decât PNL.
Partidului Național Liberal îi vine tot mai greu să-și mențină relațiile cu votanții. USR-PLUS, aproape prin tot ce face încearcă să îndepărteze electoratul tradițional liberal de partidul lui Ludovic Orban. Și în bună parte reușește.
De asemenea, în timp ce PSD se adresează în mod direct unui electorat rămas captiv la conceptul de bază al marxismului, familia, ca celula de bază a societății, PNL pendulează între un conservatorism social-liberal și explorarea unui segment socio-profesional ambiguu.
Indiferent de comportamentul partenerilor de guvernare, s-ar părea că PNL își construiește propriile capcane. Iar după ce cade în ele, îi acuză pe cei de la USR-PLUS că i-au împins în ele.
Lipsa de opțiuni, cercul tot mai strâmt în care se mișcă PNL, este provocat și de lipsa purtătorilor de cuvânt, începând de la premierul Florin Cîțu până la miniștrii liberali.
