Image 1
Image 2

“La Gomera”, o altoire a Noului Val cu stilul Tarantino

Catrinel Menghia și Vlad Ivanov
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Catrinel Menghia și Vlad Ivanov
Catrinel Menghia și Vlad Ivanov

România a ales să propună pentru Premiul Oscar dedicat celui mai bun film străin “La Gomera”, noua producție regizată de Corneliu Porumboiu, pe care sătmărenii au avut ocazia s-o vadă la cinema și o pot revedea în acest weekend în evenimentul “Zilele Filmului Românesc” de la Centrul Cultural “G.M. Zamfirescu”. O alegere inspirată, întrucât este un film care combină fără cusur partea comercială cu cea dedicată cunoscătorilor.

Cei care au urmărit cariera lui Porumboiu îl știu pasionat de semiotică, de limbaje și coduri, iar acest film care are în centru un limbaj codificat autentic, El Silbo din insula Gomera din Canare, fluierat de localnici pentru a se face înțeleși la distanțe mari, îi permite regizorului să se joace cu nivelele de percepere a mesajului. Este de asemenea un film care desăvârșește oarecum întoarcerea spre publicul comercial a Noului Val românesc. Porumboiu împrumută mult, și cu folos, din estetica lui Tarantino: își împarte filmul în episoade, citează copios din clișeele filmelor polițiste, accentuează treptat suspansul și folosește coloana sonoră ca un fel de cor antic, adesea asocierile fiind pline de umor, mai ales pentru cunoscătorii de operă (de multe ori se cântă despre puritatea stricată de faptele de pe ecran). E Tarantino cel dinaintea seriei Kill Bill, turnat într-o poveste românească despre corupție și disimulare care rămâne în marca Porumboiu, cu o violență mai degrabă de bandă desenată decât de cinema neorealist.

Vioara întâi este aici redescoperita Catrinel Menghia (Marlon), care oferă un portret de divă fatală, cu o scenă fierbinte cu tot, în contrapunct cu un Vlad Ivanov mai interiorizat ca oricând, polițistul jucat de el fiind genul de bărbat dominat de mama sa până la castrarea simbolică. O revelație este Rodica Lazăr în rolul unei procuroare duplicitare – ochii actriței spun adesea cu totul altă poveste decât ce rostesc buzele. Prezența unor actori spanioli și peisajele amețitoare din Canare aduc autenticitate, iar El Silbo sună bine fluierat prin București. Istvan Teglas și George Pistereanu dau un contrast strident între băiatul rău și cel bun. E un film de care se pot bucura atât cinefilii înrăiți, cât și cei de ocazie, fiecare găsind delicatese. Exact ca-n opera lui Tarantino.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

VENIREA PRIMĂVERII

Tradiții de mărțișor

Mărțișorul este unul dintre cele mai îndrăgite și păstrate obiceiuri românești, iar mărțișoarele, sub diverse forme și culori, sunt dăruite pentru a exprima afecțiunea și prețuirea.