Asculta acest articolDesigur, într-o campanie electorală cei care ies în faţă sunt candidaţii de primari, iar la nivel de judeţ sunt mai vizibili candidaţii la funcţia de preşedinte de consiliu judeţean. Se spune că dacă un partid nu şi-a desemnat candidat la primărie este ca şi cum nu ar exista. În acelaşi timp, candidatul de primar se spune că trage după el lista de consilieri. Acesta este şi motivul pentru care nu se realizează alianţe electorale.
Totodată conducerile partidelor se folosesc de această scuză pentru a se arunca ei înşişi în bătălia electorală, unii candidând la funcţia de primari, alţii la funcţia de preşedinte de consiliu judeţean.
Că lista de consilieri este trasă de candidat este şi nu este adevărat. Un şef de partid se poate aşeza şi în fruntea listei şi astfel ar trage partidul după el. Din păcate, în cei 30 de ani de democraţie consilierii locali şi judeţeni nu au reuşit să se impună în faţa comunităţii ca personalităţi marcante. De exemplu nu au un program de audienţe, aşa cum are primarul.
Consilierii locali şi judeţeni ai unui partid nu se prezintă ca un grup politic unitar, care să-şi prezinte punctele de vedere despre problemele comunităţii în mod sistematic, prin conferinţe de presă, prin participarea la emisiunile de televiziune, prin presa scrisă etc.
Listele de consilieri par mai degrabă o adunătură de nume, o umplutură făcută de liderii partidului. O listă pentru consiliul judeţean cuprinde peste 30 de nume. În cel mai bun caz aceştia apar într-o poză de grup. Mai mult, dat fiind faptul că din cele 33-35 de poziţii, sunt eligibile doar locurile din capul listei. În cazul partidelor mai mici, care trec pragul intră în consiliu două persoane, acest număr crescând în funcţie de procentele obţinute. Partidele mari, PNL, PSD, UDMR obţin în jur de zece, plus minus trei locuri de consilieri. Dacă ar intra în bătălia politică grupul ar putea deveni o adevărată trupă de şoc, un komando al partidului.
Nu se întâmplă acest lucru. Persoanele de pe listele electorale de consilieri activează oarecum în clandestinitate, vorbesc prin colţuri, posibil participă pe ascuns la împărţirea de cadouri electorale. Mare păcat. La finalul campaniei, în funcţie de rezultate, dintr-un partid au de câştigat doar o mână de oameni. O funcţie de viceprimar şi vicepreşedinte CJ, un loc de şef într-o instituţie şi consilierii de pe primele locuri. Aceştia, pe parcursul celor patru ani, în loc să fie reprezentanţii celor care i-au votat, se transformă intr-o maşinărie de vot la dispoziţia conducerii partidului.
Atunci la ce sunt buni consilierii locali şi judeţeni? În realitate ei sunt, sau ar trebui să fie, adevăraţii reprezentanţi ai cetăţenilor. De ce nu s-a impus în 30 de ani instituţia consilierului local? Din cauza conducerilor centrale ale formaţiunilor politice refractare la autonomia conducerilor judeţene. Partidele sunt instituţiile cele mai centralizate din România. Există liderul suprem şi atât. De la un preşedinte de partid la un consilier local este o distanţă ca de la cer la pământ.
La un sondaj cu o întrebare deschisă, gen “Câte nume de consilierii locali şi judeţeni cunoaşteţi/”, rezultatele sunt dezamăgitoare. Aproape niciun consilier nu şi-a câştigat notorietatea în cei patru ani de mandat.
Acesta este motivul pentru care şefii partidelor sunt obligaţi să candideze la funcţia de primar pentru a trage lista de consilieri, locali şi judeţeni.
Pe lângă propriile ambiţii, acesta a fost şi principalul impediment în realizarea alianţelor electorale din Satu Mare, pentru funcţiile de primari şi preşedinte de consiliu judeţean.
Desigur, conducerile centrale ale partidelor au interesul de a aduna cât mai multe voturi politice.
Dacă nu au candidaţi proprii la primării ştiu că vor obţine mai puţine voturi pentru partid. Aceste voturi, inutile în competiţia locală, se constituie într-o bază de pornire la alegerile parlamentare.
