Istoria protestelor care au condus la căderea unor guverne

Asculta acest articol

Lista guvernelor care au căzut în urma unor proteste este deschisă de guvernul Petre Roman. Inițial membru al grupului care a confiscat revoluția din decembrie 1989, Petre Roman a devenit persona non grata. Ion Iliescu l-a spulberat cu ajutorul minerilor. Așa a pornit la lungul drum în politica românească Partidul Democrat. Este drept că avea în coadă steagul Frontului, dar PD (FSN) avea să-și ispășească greșelile începutului prin participarea la guvernarea CDR, alături de partidele istorice, PNL și PN|CD, pe care le hulea tânărul Petre Roman.

Sub presiunea protestelor de stradă a mai căzut un guvern PDL, pentru ca mai târziu Victor Ponta să dea bir cu fugiți de teama unor proteste. Se întâmpla după incendiul de la Colectiv.

Se poate ușor observa că istoria căderii guvernelor în urma unor proteste este strâns legată de istoria celor două partide rupte din FSN. Unul, PDSR-PSD, a dominat scena politică în primii șase ani de după Revoluție, din 1990 până în 1996, iar al doilea, PD-PDL, a deținut puterea totală, având președinte, guvern, majoritate parlamentară, în perioada cuprinsă între 2004-2012. 

PSD a revenit spectaculos la putere în perioada 2000-2004, apoi în anul 2012 ca urmare a formării USL, o alianță bine gândită cu PNL. A câștigat și alegerile din 2016, pe valul nemulțumiri față de guvernul Dacian Cioloș.

Dacă prima tulpină a FSN, rebotezat PSD, a reușit să se reinventeze printr-o alianță cu PNL, a doua tulpină, PD, rebotezat PDL, a revenit în prim-planul vieții politice tot cu sprijinul PNL, de data aceasta fuzionând cu partidul brătienilor.

Singurul partid istoric care a rezistat în fața politicii agresive a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, apoi în fața puternicului politician Traian Băsescu a rămas PNL. Se poate spune că PNL reprezintă legătura cu trecutul democrației românești tradiționale, așa cum se manifesta această democrație în secolul 19 și în secolul 20, până la instalarea regimului comunist.

Mass media a urmat aceeași direcție, ziare, televiziuni, presa on-line, este anti-PSD sau pro-PSD, anti-PNL sau pro-PNL.

Acum, în anul pandemiei, îi este dat aceluiași partid istoric, altoit cu o tulpină nouă, PDL, să conducă România într-o perioadă de profundă criză. Unii o compară cu războaiele mondiale. În orice ca, se prefigurează schimbări ca după un război întins pe întregul glob pământesc.

În acest context, când toate guvernele lumii sunt preocupate să-și salveze oamenii și economia, România a redevenit teatrul unor proteste care pot conduce la căderea guvernului. 

Proteste în timpul pandemiei se înregistrează în multe țări, însă sunt îndreptate împotriva încălcârii drepturilor și libertăților omului, pe scurt împotriva restricțiilor de circulație, a obligativității purtării măști.

În România obiectivul protestelor este de ordin social. Revendicările polițiștilor și minerilor sunt de natură salarială. Polițiștii protestează împotriva înghețării salariilor, iar minerii cer să nu se închidă minele. Au dreptate să protesteze, însă revendicările lor vin în contradicție cu obiectivele guvernului și recomandările Comisiei Europene. Guvernul vrea să reducă  deficitul prin scăderea cheltuielilor, iar UE cere reducerea poluării prin desfiiințarea centralelor pe cărbune. UE nu mai are nevoie de cărbunele scos de mineri din măruntaiele pământului.

Guvernul de centru dreapta pe de o parte vrea să se conformze recomandările birocraților de la Bruxelles, pe de altă parte se vede obligat să reducă în mod drastic cheltuielile cu întreținerea uriașului aparat al statului.

Sintetizând, întreaga bătălie politică s-a dus și se duce între susținării primei formațiunii politice, FSN, cu toate tulpinele apărute de-a lungul timpului și adepții liberalismului, reprezentat de singurul partid istoric care a reușit să supraviețuiască, PNL.

În rest nu sunt decât aliați conjuncturali. UDMR face alianțe când cu stânga, când cu dreapta, micile grupări rupte când din PSD, când din PD, când din PNL, se lipesc tot conjunctural când de stânga, când de dreapta.

Acum marea întrebare este dacă PNL va ceda în fața protestelor. Pot ceda aliații.  Va face UDMR un pas spre PSD? AUR, după ce se va plictisi de jocul de-a formațiunea anti-sistem, este posibil să opteze pentru o susținere parlamentară. Așa cum spunea cândva Gabriel Oprea, când este vorba despre interesul național se trece peste orice principii și interese de partid.