Asculta acest articolDacă ar trebui să caracterizăm actuala situație politică din țară în preajma alegerilor locale cu un singur cuvânt, acela ar fi cu siguranță “harababură”. Nu se înțelege nimeni cu nimeni. În primul rând dreapta nu este decât o listă de partide care se revendică de la aceleași principii și valori. În ordinea performanțelor electorale acestea sunt PNL, USR-PLUS, PMP, ALDE, care au reprezentanți în parlament, urmate de alte formațiuni mai mici, dintre care se evidențiază PNȚCD.
Pe stânga, tot în ordinea performanțelor electorale, se află PSD și Pro România. Pe stânga în timpul campaniilor electorale mai apar o serie de partidulețe, care obțin de la 1% la cel mult 3%.
Procentele tuturor partidelor care nu trec de zeci de ani pragul electoral irosesc între 8 și 10% din voturile cetățenilor.
O linie directoare dată de Centru nu există. Convenția Democrată Română, dominată de Corneliu Coposu, a câștigat alegerile din 1996 ca urmare a unui program comun a partidelor democratice, grupate în jurul PNȚCD, PNL și Partidului Social Democrat al lui Sergiu Cunescu.
În 2004, Alianța “Dreptate și Adevăr”, dominată de Traian Băsescu, a avut un program electoral comun, înregistrând rezultate bune la toate alegerile. Uniunea Social Liberală, realizată de Crin Antonescu și Victor Ponta a câștigat alegerile locale și parlamentare cu un program comun. Că toate alianțele au sucombat este altă problemă. Măcar au lăsat impresia de ordine pe scena politică a momentului.
Ce alianță cu impact național există în momentul de față? Ce program original propun partidele de dreapta și ce ofertă au partidele de stânga?
Situația pe dreapta este incertă. USR, cel mai apropiat partid ca doctrină de PNL, înțeapă guvernul pe la spate de câte ori are ocazia. Singurul lucru care-i obligă să stea la aceeași masă este candidatul pentru București. Mai sunt câteva zile până la depunerea candidaturilor și încă PNL și USR-PLUS nu au dat un semnal pentru întreaga țară. PMP, un alt partid din același aluat, este desconsiderat. Traian Băsescu promite că le va face figura la București, depunându-și candidatura.
Dar fostul primar general, lansat din această funcție la președinția României, are pe stânga un corespondent. Victor Ponta anunță că va candida, în acest mod micșorându-i șansele candidatului PSD.
După cum arată lucrurile până acum, Nicușor Dan și Gabriela Firea, cei mai vizibili candidați din țară, primesc fiecare câte o palmă din partea partidelor din aceeași familie politică, respectiv candidatul PNL-USR PLUS din partea PMP, iar candidatul PSD din partea Pro România.
Dinspre București, valul buclucaș, harababura ideologică și doctrinară, se revarsă asupra întregii țări. Formațiunile politice din fiecare județ, dar și din fiecare localitate, au calculele proprii, în funcție de interesele grupulețelor, de personajele care joacă în această tragi-comedie politică.
Dacă la București există grupuri divergente în fiecare partid, și în filialele județene sunt două, trei grupuri. Cum să cadă aceste grupuri de acord asupra unor candidați? Țintele supreme sunt președinția consiliului județean, primăria reședinței de județ, urmate de toate primăriile.
Listele pentru consiliile județene și locale se întocmesc tot în funcție de apartenența la un grup sau altul. Primarii din același partid se împart tot în funcție de relația cu una din grupările de la vârful organizației județene.
Situația se regăsește în toate partidele. Organizația județeană PSD Satu Mare este ruptă în două. Au o conducere interimară. În PNL Satu Mare sunt două tabere. Pro România a pierdut câțiva adepți după ce aceștia au părăsit PSD în favoarea partidului lui Victor Ponta.
Situația în USR-PLUS pare ceva mai liniștită pentru că nu-și spală rufele murdare în public. ALDE Satu Mare este din ce în ce mai subțire, datorită unor divergențe între persoane. PMP are o slabă prezență la nivelul județului Satu Mare.
Constatând că este pe cale de a-și pierde cu totul identitatea stând sub aripa UDMR, Forumul German a decis să meargă singur în alegeri.
La suprafață, UDMR pare unit, dar în interior sunt fierberi mari, lupte între persoane și grupuri ca la toate partidele. Sunt însă prea puțini ca să-și poată permite să concureze în alegeri.
Cam așa se intră în anul pandemiei în campania electorală peste tot în țară. Ce va rezulta din această harababură? Încă o deziluzie a cetățenilor – și a celor care se vor prezenta la vot, și a celor care nu votează, dar comentează. Încă un lucru și mai grav: cetățenii sunt la fel de dezbinați ca partidele.
