George Simion, președinte? Hai să fim serioși!

Asculta acest articol

Cum era de așteptat, parlamentarii PSD nu au votat pentru destituirea ministrului Virgil Popescu.
Motivul? Moțiunea fost introdusă de USR. Dintr-o tradiție prost înțeleasă, verificată în timp, tot ce vine de la opoziție, conform unei cutume parlamentare, nu se votează.

Așadar, mașinăria politică, motorul în doi timpi cu ardere internă funcționează.
Alianța PSD-PNL este de nezdruncinat. Deocamdată.
Ce se va întâmpla în viitor? Rămâne de văzut. Cine poate da asigurări că, mai devreme sau mai târziu, nu se va rupe lanțul de iubire?
Dar să ne gândim ce fel de iubire leagă cele două partide aflate acum în poziția de salvatoare ale României? În cine altcineva decât în PNL și PSD să-și pună speranțele biata populație a României? În USR? În Drulă? Noul președinte al USR nu are anvergura unui Dacian Cioloș sau măcar a unui Dan Barna.
În cursa pentru președinția României nu-l putem exclude pe George Simion, președintele AUR. Dar ce faci cu un băiat care vrea să iasă în față cu orice preț? Vrea George Simion să fie președintele României? Foarte bine, poate candida, dar există o măsură în tot și în toate.
Să fim serioși. Este de neimaginat o Românie cu un șef de stat ca George Simion, eventual cu un ministru de externe în persoana Dianei Șoșoacă. Există anumite limite nu doar de bun simț, ci și de reprezentare, de protocol.
Dacă renunțăm la acele mici simboluri, la acele mici accesorii ale puterii, pe care Klaus Iohannis le exploatează cu destulă dexteritate, dar fără consecințe de ordin electoral, simbolistica puterii rămâne goală de conținut.
Nicolae Ciucă nu poate cânta de unul singur “Deșteaptă-te, române!” fără să pară caraghios. Un Marcel Ciolacu cântând de unul singur “Treceți batalioane române, Carpații!” poate lăsa impresia unui om care a băut un pahar în plus în timpul unei chermeze în Ardeal.
Perioada pe care o traversează România, Uniunea Europeană, întreaga planetă, este prea dificilă, prea complexă pentru a putea fi cuprinsă într-o formulă jurnalistică. De fapt ce se întâmplă? De unde a apărut această criză care întoarce pe dos nu doar o țară, un grup de țări, ci întreaga istorie europeană?
Vladimir Putin spune că dă drumul la robinet, la gaze, dacă se ridică sancțiunile împotriva Rusiei. Dar nimeni nu are curajul să pună în discuție necesitatea sancțiunilor luate împotriva Rusiei la începutul războiului.
Ce s-a câștigat și ce s-a pierdut după începerea războiului? Toate drumurile, toate discuțiile, duc spre gazul rusesc. Nimeni nu-și imagina că economia Europei depindea într-o măsură atât de mare de materiile prime din Rusia, de gazul rusesc.
Dacă admitem existența propagandei rusești, de ce să nu acceptăm că există și o propagandă nord-atlantică, o propagandă NATO? Partidul AUR este bănuit că ar face jocul Moscovei. Ce forță are o formațiune fără structuri teritoriale, un partid condus de un președinte care mai mult se dă în spectacol decât are o teză despre situația economico-socială din Uniunea Europeană?
Adevărul este că niciun partid, niciun om politic nu se evidențiază ca teoretician al momentului istoric pe care îl traversează omenirea.
În orice alte condiții acestea ar părea cuvinte mari. Omenirea chiar traversează un moment istoric. Este, în acest context, George Simion persoana chemată să rezolve problemele apărute?
Grav este că peste 10%, poate un procent și mai mare, își pun speranțe în acest tip de lider politic. Trecând în cealaltă tabără ajungem la câteva figuri de politicieni care, în sine, nu se prezintă ca garanți pentru un viitor mai bun. Mircea Geoană, Alexandru Rafila, Gabriela Firea, Marcel Ciolacu. Unul dintre ei, candidând din partea PSD, are șanse să câștige alegerile prezidențiale, atâta vreme cât nu apare un candidat prezidențial mai bun din partea PNL.
Tocmai pentru că PNL nu vine cu un candidat pentru cea mai importantă funcție în stat, numele lui George Simion este vehiculat ca un potențial viitor președinte al României.