Asculta acest articol
Johann Strauss-fiul s-a născut la Viena, la 25 octombrie 1825, fiind fiul cel mare al lui Johann Strauss-tatăl, un mare compozitor al vremii (n. 14 martie 1804 – m. 25 septembrie 1849). În familie, i se spunea Șani. Pe când avea doar șase ani, el a compus primul său vals, care s-a păstrat sub titlul ‘Primele Gânduri’ (Erste Gedanke).
Tatăl său s-a opus ca fiul cel mare să urmeze o carieră muzicală. Vocația muzicală a fraților Strauss a găsit un aliat firesc în mama lor, care, cu destul de multă greutate, a obținut de la tatăl lor aprobarea pentru ca frații Strauss să învețe să cânte la pian. Johann și Josef deveniseră pianiști străluciți, complăcându-se tot mai mult în atmosfera artistică de care era plină Viena în epoca lor, în ciuda încercărilor tatălui lor de a-i ține departe de ea.
Obligat de tatăl său, Johann Strauss-fiul a studiat pentru a deveni funcționar de bancă, dar a renunțat fiind exclus după doi ani, pentru comportament inadecvat.
După divorțul părinților, încurajat de mama sa, a luat lecții de vioară de la Kehlmann, maestru de balet al Operei imperiale, un pedagog experimentat, de la care a primit și cele dintâi noțiuni teoretice. Dar adevăratul lui maestru a fost capelmaistrul Josef Drechsler (1782-1852), care l-a primit în rândurile elevilor săi, la 16 ani. Drechsler a semnat la 7 iulie 1844 un certificat despre talentul cu totul excepțional al tânărului Johann Strauss, necesar pentru ca magistratul orașului să-i elibereze proaspătului capelmaistru autorizația de a cânta cu ansamblul alcătuit de el în localurile publice ale Vienei. Johann Strauss avea doar 19 ani și, fiind considerat minor din punct de vedere juridic, avea nevoie de acordul tatălui său. Pentru că nu l-a primit, Drechsler a girat, cu întregul său prestigiu profesional, în fața magistratului pentru seriozitatea și buna pregătire artistică ale fostului său discipol.
Johann Strauss și-a constituit propria lui orchestră la cazinoul “Dommayer”, devenind astfel concurentul lui Johann Strauss-tatăl, care a încercat să-l obstrucționeze. “Strauss contra Strauss!” Știrea a izbucnit pe neașteptate în toamna anului 1844. Vienezii se împărțiseră în două tabere, unii aprobând însuflețiți hotărârea plină de curaj a fiului, alți luând cu îndârjire apărarea tatălui. A urmat primul concert așteptat cu nerăbdare de vienezi. Tânărul Strauss a cucerit de la început și pentru totdeauna auditoriul, lucru pe care l-a confirmat întreaga presă vieneză. Johann Strauss-tatăl a aflat din sursa autorizată a opiniei publice că în orașul unde se crezuse singur stăpân este loc pentru amândoi “zeii de casă” ai vienezilor.
Succesul fulgerător al lui Johann Strauss-fiul a fost un semn al vremurilor noi. Muzica tânărului Strauss, mai spontană și mai expresivă, aducea o puternică inovație locală, un timbru care era doar al Vienei. De la primele sale valsuri Johann Strauss-fiul a folosit un anumit fel al lui propriu de a cânta, o concizie sugestivă a imaginilor muzicale eliberate de servituțiile clasice. Valsurile lui sunt lirice, expresia frustrantă a sentimentelor captivează urechea și inima, melodia concentrată tălmăcește o emoție sinceră. Ele au câștigat un public din ce în ce mai larg, care le asculta nopți întregi fără să se plictisească.
În 1848, a fost numit șef al muzicii municipale din Viena. Tată și fiu, muzica ajunsese să-i aducă destul de des împreună, fiind nevoiți să colaboreze la repetițiile în comun și la defilările unităților. În 1847 tatăl și fiul s-au împăcat.
La scurt timp Johann Strauss-fiul a întreprins primul lui turneu în Ungaria, Boemia și Transilvania, ajungând și în Muntenia și Moldova. În iarna anului 1847, el a vizitat orașele Cluj, Sibiu, Lugoj, Arad și Timișoara, unde a susținut trei concerte. După un scurt popas la Brașov, a plecat la Iași și, de acolo, la București. În februarie 1848, când a izbucnit la Paris revoluția, Johann Strauss-fiul se afla din nou la București.
După moartea tatălui, în toamna anului 1849, fiul a unit cele două orchestre, efectuând numeroase turnee în Europa. În 1853, fiind epuizat, a încredințat bagheta orchestrei fratelui său, Joseph.
Meritul istoric al lui Johann Strauss-fiul în muzica vieneză constă în primul rând în felul în care a perceput noul din atmosfera epocii și a reușit să-l exprime în imaginile specifice ale valsurilor sale. El a avut darul de a gândi în imagini muzicale, întruchipând în ele nevoia de înnoire, de transformare și de înnobilare a sentimentului omului vremii sale.
A murit în 1899, de pneumonie, fiind înmormântat lângă Brahms și Schubert. Lucrările sale sunt considerate chintesența muzicii vieneze și au influențat într-o manieră imposibil de neglijat întreaga muzică.
Fii primul care comentează