Asculta acest articolSe pare că va trebui să ne obișnuim cu campaniile electorale interne. După campania spumoasă din PNL iată că Dacian Cioloș anunță că și în USR PLUS va avea loc o campanie internă la fel de aprigă. Pentru că, nu-i așa, numai prin competiții interne un partid arată că este viu.
Liderul PLUS va candida la președinția USR PLUS și îl invită și pe Dan să candideze. Am zis “Dan” pentru că și Dacian i s-a adresat familiar contracandidatului său.
Începutul campaniei, după această primă declarație, pare să fie unul extrem de civilizat. Ca un meci amical. În mod strategic, useriștii vor să arate că ei sunt altfel, că se deosebesc fundamental de liberali.
De altfel, Dacian Cioloș nu se sfiește să spună despre USR PLUS că este un “partid unic”. În sensul că a luat ființă ca partid anti-sistem, iar acum fiind la guvernare și vrea să arate că va face schimbările pe care le-a cerut, în stradă, altora să le facă.
Promite, de asemenea, Dacian Cioloș că după congres partidul va avea o “identitate politică bine definită”. După cum se vede, se ferește să pronunțe cuvintele “ideologie” sau “doctrină”. Pentru că sunt concepte depășite, specifice secolelor 19 și 20. USR PLUS țintește mai sus.
În urmă cu câteva săptămâni, mai precis în 6 iunie, Dan Barna declara că Dacian Cioloș încă se gândește dacă va candida sau nu la congresul din 2 octombrie pentru funcția de președinte al noului partid rezultat din fuziunea USR și PLUS. Între timp s-a întâmplat ceva din moment ce exact la o lună Cioloș este atât de hotărât să candideze. Analizând profilul contracandidatului său, probabil a constatat că nu corespunde unui prezidențiabil. Are și probleme penale, a mai candidat la președinția României și a obținut un scor slab.
În schimb, fostul premier susținut de PNL, dar care până la urmă le-a tras clapa liberalilor, și-a construit un profil de prezidențiabil. Acest lucru îi conferă un avantaj față de colegul Dan Barna. Dacă o parte din delegații desemnați de USR vor înțelege acest lucru, la congresul din 2 octombrie, cel puțin o parte dintre ei îl vor vota pentru funcția supremă în noul partid pe președintele PLUS, lui Dan Barna urmând să-i fie rezervată funcția de prim ministru. În cazul în care candidatul prezidențial al USR PLUS, evident Dacian Cioloș, va câștiga alegerile prezidențiale.
În primul rând trebuie să intre în turul doi, luând mai multe voturi decât candidatul PNL. Cine va fi acesta? Cel care va câștiga alegerile interne fixate de PNL în 25 septembrie. Adică exact cu o săptămână înaintea alegerilor din USR PLUS.
Cele două congrese fiind atât de apropiate în timp, se pune întrebarea de ce PNL a intrat atât de repede și brusc în campanie, iar USR PLUS abia acum își fixează candidații?
Campania furibundă din PNL a început din momentul în care Florin Cîțu a anunțat că va candida la președinția partidului. Așadar, el este factorul declanșator al nebuniei care a cuprins PNL. Ludovic Orban nu s-a așteptat la un gest atât de neprietenos al celui pe care l-a făcut prim ministru. Desigur, cu acceptul președintelui Iohannis.
Acum exact o lună nici Dan Barna nu se aștepta să candideze Dacian Cioloș. El se gândea că USR este un partid mare, iar PLUS unul mic, și prin urmare doar el are o șansă reală.
Realitatea este că în USR au apărut fricțiuni, nemulțumiri, chiar revolte pe față, încă de la întocmirea listelor electorale pentru parlament. Așadar, Dacian Cioloș poate conta și pe voturile delegaților din partea USR.
Alegerea unui lider unic la USR PLUS este chiar mai importantă decât alegerea viitorului președinte PNL. Din punctul de vedere al liberalilor, ar fi în avantajul PNL ca Dan Barna să câștige președinția USR PLUS. Pentru că are un potențial de creștere mai mic decât Dacian Cioloș.
În același timp, USR PLUS ar avea un avantaj dacă ajunge Florin Cîțu lider al PNL sau dacă Ludovic Orban rămâne în continuare la cârma partidului?
Astfel de analize cred că se fac în ambele partide. La rândul lui, președintele Iohannis face astfel de analize. Nu este lipsit de importanță nici pentru PSD cine vor fi liderii PNL și USR PLUS.
Astfel de analize sunt firești. Este extrem de important nu doar cine conduce un anumit partid, ci și cine conduce formațiunile adversare.
Presupunând că vor avea loc schimbări și la PNL și la USR PLUS, înțelegând prin asta că viitorii președinți vor fi Florin Cîțu și Dacian Cioloș, ar fi de așteptat ca și la PSD să aibă loc o schimbare la vârf. Marcel Ciolacu nu are detentă, cum se zice în sport. Adică nu reușește să se desprindă de vechile năravuri din PSD nici pe orizontală, nici pe verticală. Nu tinde să ajungă nici foarte sus, în sensul că nu dorește să candideze la președinția României, dar nici nu demarează reforme interne la nivelul organizațiilor județene care să arate odată pentru totdeauna că PSD este un partid modern, european. PSD rămâne cu un picior în secolul 20, lăsându-se dominat de spiritul lui Ion Iliescu.
O campanie internă de factura celei din PNL este de neconceput în PSD. Cine mișcă în front este ejectat fără discuții. Pentru că PSD este un partid în care disciplina vine de sus în jos, la fel ca democrația internă.
Pentru toate partidele, anul 2024 este unul decisiv. Viitorul fiecărei formațiuni va depinde de modul în care se va prezenta la alegerile europarlamentare, la alegerile locale și parlamentare, iar în final la alegerile prezidențiale.
Toate având loc în același an, responsabilitatea fiecărui președinte de partid este imensă. Cine va pierde pe linie, va dispărea de pe scena politică. Avem în acest moment patru nume din partea dreaptă a eșichierului politic: Ludovic Orban, Florin Cîțu, Dacian Cioloș, Dan Barna, și doar unul pe stânga, Marcel Ciolacu.
În timp ce pe dreapta este atâta vânzoleală, se caută soluții, au loc dezbateri, pe stânga parcă este prea multă liniște. Și aici pot fi aduse în discuție câteva nume, începând de la Marcel Ciolacu și Vasile Dâncu la Victor Ponta, iar mai nou și Alexandru Rafila. Datorită ascensiunii lui în politica internațională, nu poate fi exclus din ecuație nici Mircea Geoană.
Să fii secretar adjunct NATO nu este puțin lucru, dar nu știm cât ar conta într-o competiție politică internă. La fel cum foarte puțin ar conta pentru alegători desemnarea independentului Ioan Aurel Pop drept candidat prezidențial din partea PSD.
