Este cultura o prioritate?

Asculta acest articol

Dacă măcar ca principiu între educaţie şi cultură s-ar face o minimă apropiere, s-ar ajunge la concluzia că fără niciun dubiu cultura este o prioritate pentru fiecare ţară, pentru fiecare naţiune.
Preşedintele Iohannis şi-a făcut prioritatea numărul unu din a susţine programul “România educată”. Din păcate acest program, generos în principiu, nu a fost cuplat cu cultura, cu artele.
Aşa cum iarna nu ţine cu Rusia, guvernele nu ţin şi nu au ţinut niciodată cu cultura.
Temperaturile ridicate, chiar mai mari decât au fost în decembrie 1989 când populaţia României s-a ridicat împotriva dictaturii comuniste, au cam dat peste cap socotelile Rusiei.
În toamnă, întreaga Europă era speriată. S-au făcut stocuri de combustibil, de gaze, dar din cauza temperaturilor ridicate depozitele încă sunt pline. Dacă timpul va fi în continuare ca de toamnă, înseamnă că Dumnezeu a ţinut cu Europa, nu cu Rusia pravoslavnică.
Departe de a se fi terminat, războiul din Ucraina, printre altele a modificat atitudinea guvernului român faţă de rezervele de petrol şi de gaze pe care îl avem.
Votul negativ al Austriei pentru intrarea în Schengen a schimbat perspectiva asupra marilor privatizări, asupra giganţilor economici care operează în ţara noastră. Doar atitudinea faţă de cultură nu s-a schimbat.
Românii au descoperit că în aceşti 33 de ani au cam fost jecmăniţi. Multinaţionalele, numite îndeobşte investitori strategici, au venit în România să facă profit şi să-l ducă acasă, nu să dezvolte România şi cultura ei.
Ce slogan avea PNL la ultimele alegeri? “Dezvoltăm România”. Sloganul PSD era şi mai îndrăzneţ: “Îndrăzneşte să crezi în România!” Sloganul USR suna justiţiar: “România fără hoţie”. Cu sloganul “Votează pro- România” partidul lui Victor Ponta nu a intrat în parlament.
Războiul, eşecul intrării în Schengen, pandemia şi criza prelungită cu siguranţă vor conduce la noi abordări politico-electorale pentru alegerile de anul viitor.
Nu ştim cum se va termina lupta dintre marea companie austriacă OMV şi guvernul român. Nu ştim dacă dezvăluirile de ultimă oră privind activitatea giganţilor economici va mai fi un argument electoral.
Multinaţionalele creează locuri de muncă, dar activitatea lor socială, civică este minimă sau lipseşte cu desăvârşire. Extrem de puţine dintre ele se remarcă în domeniul cultural şi sportiv.
Marcăm Ziua Culturii Naţionale şi vedem că asociaţiile culturale, instituţiile de cultură nu şi-au găsit un mod de a semna parteneriate cu marile firme.
Organizarea de manifestări dedicate acestei zile zisă a culturii naţionale cade tot pe bietele ONG-uri, pe instituţiile media.
Poate că mai degrabă întreaga lună ianurie ar trebui desemnată drept luna culturii naţionale Aşa cum decembrie este luna cadourilor.
Dar ca de obicei, oamenii de cultură se zice că cer imposibilul. Decidenţii au alte priorităţi. Nu ştim care sunt aceste priorităţi. Pentru că aşa zisele priorităţi sunt enunţate la modul general. :i tot ce este prezentat la modul general nu duce la niciun rezultat.
Nici critica la modul general nu duce foarte departe. Scriitorii, opozanţii guvernului, mas media critică politicile guvernamentale la modul general. Cetăţenii simpli se mărginesc să spună “Aşa nu se mai poate!”, dar nu au instrumentele necesare pentru a schimba lucrurile.
Se organizează mitinguri, dar fiind de mică amploare nu impresionează politicienii. Guvernele nu se sperie decât în faţa unor mişcări sociale de mari proporţii.
:i cum oamenii de cultură sunt puţini, ei nu vor putea schimba niciodată lucrurile, dar prin vocea lor, prin scrisul lor, pot pregăti poporul pentru ample mişcări populare, aşa cum a fost în decembrie 1989.