Asculta acest articolDupă Franţa iată că şi Germania lansează o campanie pentru economisirea energiei electrice. Curios este că regimul de austeritate a pornit de la cele mai dezvoltate ţări.
În România noastră deocamdată se împart cu dărnicie fonduri. Rectificarea din august a fost pozitivă.
După o dispută destul de aprigă pe programul Anghel Saligny PSD a reuşit să forţeze mâna PNL, a premierului Ciucă, şi s-au împărţit sume substanţiale pentru administraţiile locale.
Pe motiv că a fost iniţiat de PSD, încă de când era la guvernare, USR a fost împotriva acestui program. În schimb, primarii, indiferent de culoarea politică, salută acest program. Se spune că primarii PSD primesc cei mai mulţi bani, dar este partidul care are cel mai mare număr de primari.
Orice program care înseamnă investiţii este binevenit. Dar nu toate investiţiile înseamnă locuri de muncă pe termen lung. Multe investiţii pe care mizează acum guvernul înseamnă locuri de muncă doar pentru perioda în care se implementează investiţia respectivă. O serie de investiţii presupun importante sume pentru întreţinerea lor. Acest aspect s-ar părea că nu prea a fost luat în calcul de primării.
De exemplu o piscină din bani europeni în timp înseamnă cheltuieli foarte mari. Toate guvernele s-au întrecut în finanţarea unor investiţii care nu au făcut decât să împovăreze administraţiile locale. Este plină ţara de clădiri noi neutilizate.
La fel s-au înfiinţat o serie de instituţii care cheltuie cât o fabrică, fără să aducă niciun venit. România, ca Franţa şi Germania, are nevoie să facă economii, dar mai ales are nevoie de o restructurare din temelii. Construcţia statului este greşită. Există puţine ţări în lume în care un număr atât mare de oameni câştigă bani fără să muncească. Ce altceva decât stipendii nemeritate sunt consiliile de administraţie? Ştie toată lumea că membrii consiliilor de administraţie sunt desemnaţi pe criterii politice. Este doar un exemplu, poate cel mai vizibil.
Una din marile probleme ale României este raportul dintre om şi muncă. Mai ales în ultimul timp lumea s-a obişnuit fără muncă. Patronii se plâng că nu găsesc oameni care vor să muncească. În acelaşi timp, este înghesuială la angajările la stat.
PNL, ca partid de dreapta, a pierdut contactul cu electoratul specific dreptei. PNL atentează la bazinul electoral al PSD. Un exemplu concret: impozitarea muncii de două, de patru ore, la nivelul salariului minim. Pentru o femeie care face curăţenie două ore pe zi statul vine şi ia 1200 de lei pe lună, când biata femeie abia dacă ia vreo 500- 600 de lei pe lună. Pentru că primul ministru liberal nu a înţeles importanţa muncii part time într-o economie de piaţă.
Mai mult decât în pandemie, mai mult decât în timpul altor crize, acum statul este chemat să găsească soluţii.
Pentru că doar statul poate controla preţul energiei. Germania a înţeles acest lucru şi plafonează preţurile. Dar tot Germania este părtaşă la creşterea preţurilor pentru că în timpul verii a cumpărat gaze la orice preţ. Deci să nu absolutizăm. În vară, după ce Rusia a anunţat că opreşte gazul spre Europa, a început specula. De aici se poate trage concluzia că statele, guvernele actuale nu pot rezolva crizele. Asta înseamnă criză de sistem.
În aceste condiţii, nu ne putem aştepta din partea guvernului român să facă minuni. Este adevărat că în aceste zile PSD şi PNL la unison declară că vor face totul ca să protejeze economia. Cum anume o vor face nu pot explica.
Nu ar fi normal să înceapă susţinerea economiei cu o campanie de economisire? Acest concept nici măcar nu intră în limbajul specific politicienilor. Pentru că politicienii momentului nu reuşesc să depăşească faza promisiunilor. Un ultim exemplu: un ministru PSD anunţă creşterea salariilor din aparatul bugetar fără să anunţe guvernul, fără să ştie primul ministru. Va fi dat afară? Nu.
Pentru că a făcut-o cu ştirea conducerii PSD. Va urma după această gafă o criză politică?
