Asculta acest articol
Evenimentele din ultimii doi ani și jumătate obligă cetățenii fiecărei țări să fie atenți la probleme internaționale. Covid-ul nu a ținut seama de naționalitate, de rang social, de gradul de dezvoltare a unei țări.
A lovit peste tot cu o intensitate invers proporțională cu respectarea restricțiilor. Așa ne place să credem, dar statistica arată altceva. Boala apărută parcă din senin nu a putut fi urmărită după o formulă logică. Virusul s-a dovedit mai inteligent decât omul. :tiința nu a putut ține pasul cu mutațiile coronavirusului.
Încă nu se știe cu precizie dacă pericolul pandemiei a trecut sau încă plutește în aer. Oricum, companiile care au produs vaccinurile anti-Covid își pregătesc stocurile pentru a mai putea vinde câteva sute de milioane sau miliarde de doze din prețioasele vaccinuri. S-a terminat războiul cu Covid-ul? S-au ridicat restricțiile, teama de Covid a rămas. Nesiguranța a început să facă parte din viața de zi cu zi. Nu lovește pandemia, vine războiul. Și această nenorocire are partea ei de necunoscut, de mistere nedezlegate. Cei care l-au pornit nici măcar nu-i spun “război”, ci operațiune militară specială. Nu se știe exact ce înseamnă asta, dar consecințele sunt identice cu cele din timpul unui război. Nu se cunosc cauzele exacte, dar așa s-a întâmplat în cazul tuturor războaielor moderne. De ce au atacat rușii Afganistanul? De ce americanii au pătruns în Afganistan după ce trupele sovietice s-au retras fără să-și poată aroga victoria? A ieșit SUA victorioasă din bătălia cu Afganistanul? Mai degrabă ambele puteri militare au ieșit umilite din afacere. Dar au avut posibilitatea să consume cantități apreciabile de armament. S-au pierdut și multe vieți omenești, dar așa-i la război, lumea mai moare. Situația din Ucraina ni se pare mai complicată pentru că războiul este mai aproape de noi. Fiind mai aproape ne simțim în nesiguranță. Când bombele au căzut peste orașele siriene europenii erau mai puțin îngrijorați. Refugiați sirieni, deși mai puțini, au creat probleme mult mai mari decât refugiații ucraineni.
Împotriva lor s-au ridicat garduri de sârmă ghimpată. Dramele sirienilor au părut mai puțin dureroase decât dramele ucrainenilor. Asta pentru că suntem parte a aceleași civilizații, aparținem aceleași culturi europene. Aici apare o nouă întrebare: cât de civilizată este Europa din moment ce în plin secol al celor mai înalte tehnologii, după ce Rusia a dat cei mai mari scriitori, poate izbucni un război ca în cea mai întunecată perioadă a evului mediu? Poate că, în fond, civilizația și cultura nu au nicio legătură cu instinctul războinic al unui popor. Cultura germană a însoțit trupele prusace în două războaie mondiale. Vladimir Putin caută în Ucraina neonaziști. Pretextul de suprafață invocat de ruși este prezența neonaziștilor în Ucraina, iar Rusia și-a rezervat dreptul de a o elibera de sub tirania lor. Se spune că nu poți înlătura o nenorocire dacă nu-i cunoști cauzele.
Ce credem că știm în cazul Rusiei? Nimic semnificativ decât că Vladimir Putin este un dictator, că eventual a înnebunit și nu-l poate controla nimeni pentru că s-a înconjurat de oameni care îi sunt fideli. Sistemul creat de el, ca orice regim totalitar, pare inexpugnabil. În anii 1980, când au fost cei mai crunți ani ai comunismului, toți românii doreau să scape de Nicolae Ceaușescu, dar abia după 10-15 ani românii s-au revoltat. Nu s-ar fi revoltat nici în 1989 dacă nu slăbea sistemul coercitiv Mihail Gorbaciov. La sfârșitul anilor 1980 când Uniunea Sovietică lansa perestroika, dinspre Moscova a început să bată o briză de libertate, iar după 33-34 de ani, dinspre Kremlin bate un vânt rece, siberian.
Acum nu știm ce se întâmplă în Rusia. Nu știm nici ce are de gând NATO. Mircea Geoană spunea că se intră în ” faza decisivă a războiului”. Ce înseamnă asta? Domnul Geoană, secretar general adjunct NATO, spune că războiul ori se va termina, ori va dura ani de zile. Câtă dreptate are!
