Asculta acest articolDacă ne comparăm cu restul țărilor din Uniunea Europeană, ajungem la concluzia că România a luat în linii generale exact aceleași măsuri anti-coronavirus pe care le-au adoptat celelelte țări. Micile diferențe sunt doar de suprafață. Și guvernele Franței, Germaniei, Spaniei, Italiei, Ungariei, impun purtatul măștilor pe stradă. Și în aceste țări s-au închis școlile. Și în țările cu tradiție sunt închise restaurantele, barurile, magazinele cu produse neesențiale.
Și în celelalte țări unor oameni le este frică de coronavirus, dar și acolo există persoane care nu cred că virusul este atât de periculos pe cât se spune. Adepți ai teoriei unei conspirații mondiale există și la noi, așa cum există în toate țările din lume.
Prin ce ne deosebim noi de ei, și ei de noi? Ne-a fost frică să trimitem copiii la școală și să organizăm alegeri în pandemie. Și lor le este frică să lase copiii la școală și să organizeze alegeri. Dar au făcut-o. Așa cum o facem și noi.
Ca și în România, peste tot în lume se dau cifre din ce în ce mai înfricoșătoare. Numărul infectărilor crește exponențial, de la o zi la alta. Mai puține date se dau despre numărul morților. Mor oameni, dat nu în așa măsură încât străzile să fie pline de cadavre neîngropate. Cioclii, spre deosebire de spitale, s-ar părea că țin lucrurile sub control.
În Paris, după ora 21 este interzisă livrarea mâncării la pachet acasă. Din ce motiv? Obișnuitele chefuri din localuri s-au mutat acasă. Guvernul a sesizat și a luat măsuri. Să chefuaiască, dar fără mâncare. S-a luat însă și o măsură ajutătoare< este interzisă circulația fără un motiv serios după ora 21. Deci poți merge la spital, dar nu poți merge la bal.
Carantina, locală sau generală, se instituie în tot mai multe țări. Izolarea este, deocamdată, cea mai eficientă măsură de protecție.
La urma urmei, ce contează că lumea se oprește în loc? Ce se va întâmpla dacă timp de câteva luni totul încremenește? Oamenii vor să-și trăiască viața. Ce înseamnă acest lucru în viziunea majorității oamenilor? Socializare în baruri și restaurante, plimbări prin parcuri etc, adică exact ce era și înainte. Evident, fără obligația de a purta mască.
În linii mari în aceste condiții se derulează și campania electorală din România. Președintele Iohannis, într-o ședință de guvern, a anunțat că din rău vom merge în și mai rău. Virusul nu cedează, iar oamenii de știință nu au găsit încă antidotul minune.
Lumea se poate opri în loc o vreme, dar democrația își cere drepturile. În ce constă acestea? În organizarea alegerilor la timp, în alternanța la guvernare după vechiul tipic, în funcție de rezultate. Îmi imaginez că nici armata marilor puteri militare din lume nu au adoptat tele-munca de la domiciliu. Guvernele, instituțiile fundamentale, dar și sistemele de sănătate și cele de siguranță națională, sunt la datorie, își văd de treabă, în condiții de stres.
La vârf, lumea își urmează cursul firesc. Marile schimbări se produc la periferie. Acolo se înregistrează și victimele colaterale.
Odată și odată, după ce ce va termina epidemia, se vor prezenta și statisticile privind marile pierderi din această perioadă. Pierderi în vieți omenești, pierderi financiare, economice, dar și pierderi politice.
Foarte probabil Donald Trump ar putea pierde alegerile prezidențiale din SUA din cauza modului cum s-a raportat la pandemie. Aflat la guvernare într-un moment istoric dificil, PNL în cazul în care nu va obține rezultatetele scontate la alegerile din decembrie, poate arunca vina pe Covid 19.
A face campanie electorală în cea mai gravă criză sanitară din ultimul secol este ca și când te-ai lua la luptă cu toți diavolii din iad.
